MIERLI² vb. IV. Refl. (Olt., despre ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici; p. ext. (despre persoane) a trage a somn. Cf. CIAUȘANU, GL., BL II, 170. ◊ Tranz. A mierli ochii. ARH. OLT. XXI, 270. ♦ I n t r a n z. Fig. (Prin vestul Transilv.) A privi la ceva cu sete și cu dor. V. a-i sticli cuiva ochii. Mîndra cu ochii mnerlește, Ca să cred că mă iubește. REV. CRIT. IV, 338, cf. ȚEZ. XXV, 129. - Prez. ind.: mierlesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i¹.