17 intrări

school Articole pe această temă:

167 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍCĂ1 s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), folosite în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc. – Din fr. mica.

MÍCĂ2 s. f. (Pop.; în loc. adv.) Într-o (sau pe) mică de ceas = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; b) foarte des, mereu. – Probabil lat. mica „fărâmă”.

MÍCĂ2 s. f. (Pop.; în loc. adv.) Într-o (sau pe) mică de ceas = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; b) foarte des, mereu. – Probabil lat. mica „fărâmă”.

mi1 sfs [At: VARLAAM, C. 149 / V: migă / E: pbl lat mica „fărâmă”, cf slv мигъ „clipă”] 1 (Îvp; îlav) Într-o ~ de ceas (ori, rar, de vreme) sau Pe ~ de ceas, pe țâcă pe ~, în ~ca ceasului etc. într-o clipă Si: imediat. 2 (Îvp; îal) Dintr-un moment în altul. 3 (Îvp; îlav) Pe ~ pe ceas La intervale foarte dese Si: mereu.

mi2 sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 560 / V: (rar) -ca / E: fr mica] Grup de minerale cristalizate, care se desfac ușor în foițe subțiri elastice și transparente, utilizate mai ales ca izolante electrice și termice.

MÍCĂ1, mice, s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc. – Din fr. mica.

MÍCĂ 1 s. f. (Mold., numai în expr.) Pe mică pe ceas = a) foarte des; fără încetare, neîntrerupt. Ofițerii pe mică pe ceas scoteau ceasornicele, unii le priveau lung, pe gînduri, alții le puneau iute în buzunărașul de la pantaloni, pentru a le scoate în clipa următoare. SADOVEANU, O. VI 20; b) foarte curînd, neîntîrziat; din clipă în clipă. S-o întors Farcaș de la Eși? – Ba-ncă nu... S-așteaptă să cadă pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 1478.

MÍCĂ 2 s. f. Familie de minerale cristalizate, care se desfac în foițe subțiri, elastice și flexibile și care sînt răspîndite ca minerale principale în rocile eruptive și cristaline, fiind folosite mai ales ca materie izolantă electrică și termică. La lumina lămpilor... straturile de mică sclipeau tainic în pereții galeriei. DUMITRIU, V. L. 43. O geantă cu geam de mică, prin care se întrevedeau hărți și planuri. MIRONESCU, S. A. 114. Țărmi de nisip, cu spărturi de mică schinteietoare prin el. MACEDONSKI, O. III 3.

MÍCĂ s.f. Grup de minerale de siliciu și aluminiu cristalizate, care se desfac în foițe de obicei elastice. [Pron. -cii. / < fr. mica, cf. lat. mica – bucățică].

MÍCĂ s. f. mineral din silicat de aluminiu și potasiu cristalizat, clivabil, care abundă în rocile eruptive și metamorfice. (< fr. mica)

MÍCĂ2 f. pop.: Într-o ~ (sau pe mică de ceas) a) într-o clipă; imediat; b) foarte des. /<lat. mica

MÍCĂ1 f. Mineral cristalizat, transparent, de diferite culori, cu proprietatea de a se desface ușor în plăci subțiri și elastice, întrebuințate, în special, ca izolant electric și termic. [G.-D. micii] /<fr. mica

MICĂ s.f. (Mold., ȚR) În expr. Într-o mică de ceas (de vreme) = într-o clipă. A: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. VARLAAM. N-ar și sosind în Vavilon așea-m pripă, într-o mică de vreame. DOSOFTEI, VS. Să rășchirară într-acea mică de ceas; cf. M. COSTIN; CRON. 1689, 47r; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CRON. 1732, 36r. B: Într-o mică de ceas au adunat din toată lumea pre apostoli. ANTIM. L-au răpit dentru adîncul mării și într-o mică de ceas l-au dus tocma în mijlocul bisearicii. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. // C: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. C. 1729, 88v. Etimologie: lat. mica. Cf. c e s c u ț.

mică f. Mold. minută, în locuțiunea pe mică pe ceas, la fiecare moment: poroncile curg pe mică pe ceas AL. [Vechiu-rom. mică de ceas, minută, adică o mică parte dintr’un ceas].

2) *mícă f., pl. inuz. ĭ și e (lat. mica, fărmătură. V. nimic). Min. Silicat aluminos cu luciŭ metalic, o peatră care se desface în foĭ transparente care pot fi întrebuințate și ca geamurĭ. (V. moscovită).

1) mícă f. fără pl. (vsl. migŭ, bg. sîrb. rus. mig, clipă, clipire, infl. de rom. mic. V. mijesc). Est. Moment, clipă: într’o mică de ceas (Vechĭ). Pe mică, pe ceas, la fiecare moment. – Și nică.

CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport. ◊ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Înv. și pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); Ursa-Mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică. ♦ (În Antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne.Fig. Mulțime, grămadă. Un car de ani.Loc. adv. Cu carul = din belșug. 3. (Reg.) Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a-l tăia. – Lat. carrus (cu unele sensuri după fr. char).

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

MIC, -Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse. ◊ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar. ◊ Loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafață redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentați și fripți direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subțire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puțin numeros; redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; slab, încet, stins2, scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ◊ (Substantivat) Cei mici = copiii. ◊ Loc. adv. De mic = din copilărie. ◊ Expr. Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau „cel mai”) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ◊ Expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ◊ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

MIC, -Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse. ◊ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar. ◊ Loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafață redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentați și fripți direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subțire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puțin numeros; redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; slab, încet, stins2, scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ◊ (Substantivat) Cei mici = copiii. ◊ Loc. adv. De mic = din copilărie. ◊ Expr. Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau „cel mai”) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ◊ Expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ◊ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, folosită în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Compuse: Pelin-alb (sau -mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin-de-mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scop curativ. – Din bg. pelin.

SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♦ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

arată toate definițiile

Intrare: mică (min.)
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • mica
plural
genitiv-dativ singular
  • mici
  • micii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mică (timp)
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • mica
plural
genitiv-dativ singular
  • mici
  • micii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Carul-Mic
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Carul-Mic
plural
genitiv-dativ singular
  • Carului-Mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Câinele-Mic
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Câinele-Mic
plural
genitiv-dativ singular
  • Câinelui-Mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ciocănitoare-mică
ciocănitoare-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănitoare-mi
  • ciocănitoarea-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • ciocănitori-mici
  • ciocănitorii-mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mic (adj.)
mic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A75)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic
  • micul
  • micu‑
  • mi
  • mica
plural
  • mici
  • micii
  • mici
  • micile
genitiv-dativ singular
  • mic
  • micului
  • mici
  • micii
plural
  • mici
  • micilor
  • mici
  • micilor
vocativ singular
plural
Intrare: mic-burghez (adj.)
mic-burghez1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezul
  • mic-burghezu‑
  • mic-burghe
  • mic-burgheza
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezii
  • mic-burgheze
  • mic-burghezele
genitiv-dativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezului
  • mic-burgheze
  • mic-burghezei
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezilor
  • mic-burgheze
  • mic-burghezelor
vocativ singular
plural
Intrare: mic-burghez (s.m.)
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezul
  • mic-burghezu‑
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezii
genitiv-dativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezului
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezilor
vocativ singular
  • mic-burghezule
plural
  • mic-burghezilor
Intrare: mic-burgheză
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic-burghe
  • mic-burgheza
plural
  • mic-burgheze
  • mic-burghezele
genitiv-dativ singular
  • mic-burgheze
  • mic-burghezei
plural
  • mic-burgheze
  • mic-burghezelor
vocativ singular
  • mic-burghe
plural
  • mic-burghezelor
Intrare: muscă-d-a-mică
muscă-d-a-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-d-a-mi
  • musca-d-a-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-d-a-mici
  • muștei-d-a-mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pelin-alb / -mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-alb
  • pelinul-alb
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-alb
  • pelinului-alb
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-mic
  • pelinul-mic
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-mic
  • pelinului-mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ploier-mic
ploier-mic substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploier-mic
  • ploierul-mic
plural
  • ploieri-mici
  • ploierii-mici
genitiv-dativ singular
  • ploier-mic
  • ploierului-mic
plural
  • ploieri-mici
  • ploierilor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: sfredelul-mic
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredelul-mic
plural
  • sfredelele-mici
genitiv-dativ singular
  • sfredelului-mic
plural
  • sfredelelor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: soacră-mică
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soacră-mi
  • soacra-mi
plural
  • soacre-mici
  • soacrele-mici
genitiv-dativ singular
  • soacre-mici
  • soacrei-mici
plural
  • soacre-mici
  • soacrelor-mici
vocativ singular
  • soacră-mi
plural
  • soacrelor-mici
Intrare: socru-mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mic
  • socrul-mic
plural
  • socri-mici
  • socrii-mici
genitiv-dativ singular
  • socru-mic
  • socrului-mic
plural
  • socri-mici
  • socrilor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: trestie-de-câmp
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-de-câmp
  • trestia-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-de-câmp
  • trestiei-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-mi
  • trestia-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-mici
  • trestiei-mici
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-noduroa
  • trestia-noduroa
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-noduroase
  • trestiei-noduroase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ursa-Mică
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mi
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mici
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mică (min.)

  • 1. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • La lumina lămpilor... straturile de mică sclipeau tainic în pereții galeriei. DUMITRIU, V. L. 43.
      surse: DLRLC
    • O geantă cu geam de mică, prin care se întrevedeau hărți și planuri. MIRONESCU, S. A. 114.
      surse: DLRLC
    • Țărmi de nisip, cu spărturi de mică schinteietoare prin el. MACEDONSKI, O. III 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

mică (timp)

etimologie:

Carul-Mic

  • 1. Constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din Carul-Mare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: Ursa-Mică

etimologie:

Câinele-Mic

  • 1. Numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

ciocănitoare-mică

etimologie:

mic (adj.)

  • 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse.
    exemple
    • Ochii ei mici nu părăseau o clipă pe nevasta lui Lipan. SADOVEANU, B. 53.
      surse: DLRLC
    • Boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici. CREANGĂ, P. 39.
      surse: DLRLC
    • Adă-mi aice hărțile cele mici. DRĂGHICI, R. 18.
      surse: DLRLC
    • Buturuga mică răstoarnă carul mare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Literă mică = literă folosită în mod obișnuit în interiorul cuvintelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: minusculă
    • 1.2. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială În mic = pe scară redusă, fără amploare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie A (se) face mici fărâme.
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie (A fi) mic la os = (a fi) cu oase mici, delicate.
      exemple
      • Slăbuț, timid, mic la os, cam deșirat la trup, cu pielea străvezie. BASSARABESCU, S. N. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a dispune de cineva cum vrei.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a fi cu mult superior altuia.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. Care ocupă o suprafață redusă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Satu-n vale pe-o colină, Mic și vesel: colo-n fund. COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC
      • [Făgărașul este] oraș mic, cu o cetate foarte mică. GOLESCU, Î. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.9. Cu capacitate redusă, puțin încăpător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strâmt (adj.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cameră mică. Sac mic.
        surse: DLRLC
      • Cea mai mică barcă a vaporului era legată la scară. BART, E. 184.
        surse: DLRLC
    • 1.10. Care nu atinge înălțimea sau măsura mijlocie.
      exemple
      • Văzîndu-mă așa mic... mi-au pus numele Tîndală. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
    • 1.11. (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mă scăldam în gîrlă, eram tocmai la apă mică. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.13. îngust
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Pălărie cu boruri mici.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Puțin numeros.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limitat puțin (adj.) redus attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ceată mică. Sumă mică.
      surse: DLRLC
    • (Despre surse de lumină și căldură care pot fi reglate) Stătea pe gînduri și se uita la lampă. O făcu iarăși mai mică. DUMITRIU, N. 277.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; stins.
    exemple
    • Din frunzișurile grele... Tot mai vin Glasuri mici de păsărele. TOPÎRCEANU, B. 39.
      surse: DLRLC
    • Începu cu vorbă mică... băiatul să zică. PANN, P. V. III 47.
      surse: DLRLC
    • Cel mai mic sunet ce auzea îl înspăimînta. DRĂGHICI, R. 40.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scurt (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Frunză verde de urzică, Primăvara-i noaptea mică. HODOȘ, P. P. 54.
      surse: DLRLC
    • Pentru mîndra care-mi place Trei zile la domni aș face; Da pentru care-i urîtă, Una mică-mi pare multă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11.
      surse: DLRLC
  • 5. De vârstă fragedă.
    exemple
    • M-am gîndit la mine, la mine cînd eram mic. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC
    • De la o boală ce-am avut, cînd eram mic, mi-am schimbat numele. CREANGĂ, P. 149.
      surse: DLRLC
    • Cînd era mică a căzut din scrînciob. NEGRUZZI. S. I 59.
      surse: DLRLC
    • 5.1. (și) substantivat Cei mici = copiii.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Emisiune radiofonică pentru cei mici.
        surse: DLRLC
    • 5.2. locuțiune adverbială De mic = din copilărie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Încă de mic Te cunoșteam pe tine. EMINESCU, O. I 175.
        surse: DLRLC
      • În amar trăind de mică, Ochi-mi plîng, sufletu-mi geme. ALECSANDRI, P. I 16.
        surse: DLRLC
    • 5.3. expresie Din mica copilărie = din vârstă fragedă.
      exemple
      • El din mica copilărie au fost dat cătră aceste. DRĂGHICI, R. 73.
        surse: DLRLC
    • 5.4. expresie Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Atunci mulțimea cu mic cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, E. 40.
        surse: DLRLC
      • Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108.
        surse: DLRLC
    • 5.5. expresie Mic de zile.
      surse: DLRLC
    • 5.6. Precedat de „cel” sau „cel mai”:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mezin, -ă attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu după multă vreme se și însoți cu fata cea mai mică. ISPIRESCU, E. 8.
        surse: DLRLC
      • [Iedul] cel mic era harnic și cuminte. CREANGĂ, P. 19.
        surse: DLRLC
      • Fratele cel mai mic De-i mai mic, e mai voinic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310.
        surse: DLRLC
  • 6. Fără (prea) mare valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neimportant neînsemnat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Devin tot mai mic față de dînsa. IBRĂILEANU, A. 101.
      surse: DLRLC
    • Dacă pentru cel mai mic lucru ar fi să se tot mînie unii și alții, cînd se gioacă vro piesă, apoi n-ar mai fi chip de-a avea Teatrul Național. ALECSANDRI, T. I 156.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Prânzul cel mic.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: josnic meschin attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cît de mică, de stupidă, de stricată e lumea. GHEREA, ST. CR. I 109.
      surse: DLRLC
    • Toate patimile cele mici trăiesc încă. ARHIVA R. I. IV.
      surse: DLRLC
    • Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. ALEXANDRESCU, M. 5.
      surse: DLRLC
    • 7.1. expresie Mic la suflet = cu caracter josnic, meschin, egoist, lipsit de generozitate.
      exemple
      • Noi... la niște astfel de oameni le zicem mișei, ori mici la suflet. ISPIRESCU, U. 63.
        surse: DLRLC
      • Este mic la suflet! Ce rușine! DRĂGHICI, R. 73.
        surse: DLRLC
    • 7.2. expresie Mic la minte = mărginit redus
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • El e mare și stogos. La minte mic și prost! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180.
        surse: DLRLC
  • 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Își luă ziua bună de la toți boierii cei mari și cei mici. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Cine-i mic vrea a fi mare. ALECSANDRI, P. II 107.
      surse: DLRLC
    • Breslele se alcătuiau de oarecari slujbași mai mici ai țării. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Fii bun, mare vornic, și îngăduie mai micului dumitale să stea lîngă jupîneasa Leana. VISSARION, B. 284.
      surse: DLRLC
    • 8.1. Socru mic = tatăl miresei.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 8.1.1. (la) plural Părinții miresei.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 8.2. Soacră mică = mama miresei.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mic-burghez (adj.)

etimologie:

mic-burghez, -ă (persoană) mic-burgheză

etimologie:

muscă-d-a-mică

etimologie:

pelin-alb / -mic pelin-mic

  • 1. Plantă asemănătoare cu pelinul, cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: peliniță

etimologie:

soacră-mică

  • 1. Mama miresei.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

socru-mic

  • 1. Tatăl miresei.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

trestie-de-câmp trestie-mică trestie-noduroasă

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

Ursa-Mică

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Minor). Asemănătoare cu Ursa Mare, dar dispusă invers. Steaua sa principală este Steaua Polară, situată foarte aproape de Polul Nord ceresc.
    surse: DE sinonime: Carul-Mic

etimologie: