MICĂ s.f. (Mold., ȚR) În expr. Într-o mică de ceas (de vreme) = într-o clipă. A: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. VARLAAM. N-ar și sosind în Vavilon așea-m pripă, într-o mică de vreame. DOSOFTEI, VS. Să rășchirară într-acea mică de ceas; cf. M. COSTIN; CRON. 1689, 47^r; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CRON. 1732, 36^r. B: Într-o mică de ceas au adunat din toată lumea pre apostoli. ANTIM. L-au răpit dentru adîncul mării și într-o mică de ceas l-au dus tocma în mijlocul bisearicii. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. // C: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. C. 1729, 88^v. Etimologie: lat. mica. Cf. c e s c u ț.