13 definiții pentru scund


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.

SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.

SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. Mic de stat; scurt, mărunt. Cum ocoleam gospodăria mănăstioarei... zărirăm... o femeie scundă. SADOVEANU, O. VII 267. Înaintă, legănîndu-și trupul scund și vîrtos. C. PETRESCU, C. V. 186. E cu vreo două degete mai scund ca dînsa. REBREANU, I. 85. ♦ (Despre construcții și elemente ale construcțiilor) Puțin înalt, puțin ridicat de la pămînt; jos. Se așeză pe gardul scund. DUMITRIU, N. 64. Pe ușa scundă... a ieșit un om mărunt. SADOVEANU, A. L. 14. Din cînd în cînd auzi cîte un strop picurînd din tavanul scund. VLAHUȚĂ, R. P. 103.

SCUND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. /<sl. skondu

scund a. 1. mic de stat: om scund; 2. plecat în jos: casă scundă. [Slav. SKODŬ, sărac, nevoiaș].

scund, -ă adj. (vsl. scondŭ, sărac, nevoĭaș, scurt; rus. skúdnyĭ, nevoĭaș). Vest. Scurt, nu înalt: om scund. Jos, umil: casă scundă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scund adj. m., pl. scunzi; f. scúndă, pl. scúnde

scund adj. m., pl. scunzi; f. sg. scúndă, pl. scúnde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. v. pitic.

SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. mic, pitic. (Fasole ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scund (-dă), adj. Mărunt, de înălțime redusă. Sl. skądŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). – Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (înv., mărunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a tăia).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCUNDU, com. în jud. Vâlcea, situată în SE piem. Oltețului; 2.240 loc. (2005). Viticultură. Biserica Sf. Nicolae (1870), în satul Avrămești.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

OM SCUND chiștoc, juma’ de buletin, juma’ de metru și o flegmă, năpârstoc, pișpirică, tabadură, tăbâltoc.

Intrare: scund
scund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scund
  • scundul
  • scundu‑
  • scundă
  • scunda
plural
  • scunzi
  • scunzii
  • scunde
  • scundele
genitiv-dativ singular
  • scund
  • scundului
  • scunde
  • scundei
plural
  • scunzi
  • scunzilor
  • scunde
  • scundelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)