5 intrări

Articole pe această temă:

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉSTEC s. m. v. mestecă.

mestec1 sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: drr mesteca1)] (Rar) Mestecat1.

2) méstec, a v. tr. (lat. mixtico, mixticare, d. mixtus, mixt; it. misticare, a amesteca. D. lat. *mĭsculare, din miscére, mixtum, vine it. mescolare, fr. mêler, sp. mezclar. V. amestec). Amestec, agit ceva cu lingura (cu lopata, cu bățu, cu mîna): a mesteca ceaĭu în pahar.

3) méstec, a v. tr. (din *a măsteca, de unde s’a făcut a mesteca, apoĭ mestec, d. lat. mástico, -áre, a măcina în gură; it. masticare, pv. mascher, fr. mâcher, sp. pg. masgar. V. masticațiune). Macin mîncarea în gură (ca s’o înghit pe urmă).

AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A se întrepătrunde; a se pierde, a dispărea în... 3. Refl. A interveni (nepoftit) într-o acțiune, într-o discuție etc. – Lat. *ammixticare.

MESTECÁ1, méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare.

MESTECÁ1, méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare.

MESTECÁ2 vb. I v. amesteca.

MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1.

MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1.

amestecá1 [At: (a. 1640) ap. GCR I, 90 / Pzi: ~éstec / E: lat *ammixticare Cf mesteca] 1-2 vtr A (se) uni. 3-4 vtr A (se) pune la un loc. 5-6 vtr A (se) combina două sau mai multe elemente (lichide, substanțe, lucruri, ființe etc.) diferite sau de același fel (dând, adesea, un corp nou). 7 vi (D. lichide) A înceta să fie curat. 8 vt (Îe) A ~ vinul (sau laptele) cu apă A subția punând apă. 9 vt A introduce ceva într-un lichid, cu scopul de a prepara o mixtură. 10 vt (D. lucruri diferite; îe) Între miere ~ că fiere Spune vorbe supărătoare între altele mai plăcute. 11-12 vtr (D. popoare) A (se) schimba în urma unui amestec cu elemente străine. 13 vi (D. lucruri de același fel) A schimba șirul, poziția reciprocă. 14 vi (D. ființe și lucruri) A dispărea. 15 vr A se confrunta în... 16 vr A se face una cu... 17 vr (Înv; d. ființe de sex opus) A se împreuna sexual. 18 vr (Înv) A se căsători. 19 vr A se da de partea cuiva. 20-21 vtr A (se) confunda. 22 vi A-și pierde mințile. 23 vra (Construit cu pp în, întru, la sau cu o propoziție introdusă prin unde) A se introduce într-un mediu străin. 24 vr A se vârî unde nu este chemat, unde nu este potrivit, unde n-are dreptul să participe. 25 vr A-și face de lucru, intervenind nechemat. 26 vr (Pfm; îe) Se ~ că ca cimbrul Se amestecă în toate. 27 va A interveni. 28 vr (Îe) A nu se ~ A fi hotărât să nu ia parte la ceva. 29 vr (Îae) A sta de (sau la) o parte fără să intervină sau să participe. 30 vt (Înv; fig) A defăima. 31 vt A cleveti, făcând intrigi împotriva cuiva. 32 vt (Construit, adesea, cu pp. cu d. lichide, cereale etc. de același fel) A omogeniza prin agitare.

amesteca2 v vz mesteca1

mesteca1 vt [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (pop) ~tica / Pzi: mestec / E: ml masticare] 1 (Fșa) A sfărâmă un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură, spre a-l înghiți. 2 (Pop; îe) Mestică cât poți înghiți Nu fi lacom. 3 A învârti ceva cu limba în gură. 4 (Fig; îe) A ~ în sine A pune la cale Si: a plănui, a pregăti.

mesteca2 sf vz amesteca

mestecă1 sf [At: PAMFILIE, I. C. 250 / V: meastic s, ~tea, mes~, ~tică, (reg) ~tec s / E: ngr μαστίϰη , pad mesteca1] 1 (Pop) Rășină de brad netopită sau fiartă, galbenă ca ceara și dulce, care se mestecă în gură sau se mănâncă. 2 (Reg) Pastă făcută din chițion.

mestecă2 sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 163 / V: mestec s (A și: mestec) / Pl: ~eci / E: mesteca1] (Bot; reg) Răsfug (Chondrilla juncea).

mestică v vz mestecă1

arată toate definițiile

Intrare: mestec
mestec2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestec
  • mestecul
plural
  • mestecuri
  • mestecurile
genitiv-dativ singular
  • mestec
  • mestecului
plural
  • mestecuri
  • mestecurilor
vocativ singular
plural
Intrare: amesteca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amesteca
  • amestecare
  • amestecat
  • amestecatu‑
  • amestecând
  • amestecându‑
singular plural
  • amestecă
  • amestecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amestec
(să)
  • amestec
  • amestecam
  • amestecai
  • amestecasem
a II-a (tu)
  • amesteci
(să)
  • amesteci
  • amestecai
  • amestecași
  • amestecaseși
a III-a (el, ea)
  • amestecă
(să)
  • amestece
  • amesteca
  • amestecă
  • amestecase
plural I (noi)
  • amestecăm
(să)
  • amestecăm
  • amestecam
  • amestecarăm
  • amestecaserăm
  • amestecasem
a II-a (voi)
  • amestecați
(să)
  • amestecați
  • amestecați
  • amestecarăți
  • amestecaserăți
  • amestecaseți
a III-a (ei, ele)
  • amestecă
(să)
  • amestece
  • amestecau
  • amesteca
  • amestecaseră
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mesteca
  • mestecare
  • mestecat
  • mestecatu‑
  • mestecând
  • mestecându‑
singular plural
  • mestecă
  • mestecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mestec
(să)
  • mestec
  • mestecam
  • mestecai
  • mestecasem
a II-a (tu)
  • mesteci
(să)
  • mesteci
  • mestecai
  • mestecași
  • mestecaseși
a III-a (el, ea)
  • mestecă
(să)
  • mestece
  • mesteca
  • mestecă
  • mestecase
plural I (noi)
  • mestecăm
(să)
  • mestecăm
  • mestecam
  • mestecarăm
  • mestecaserăm
  • mestecasem
a II-a (voi)
  • mestecați
(să)
  • mestecați
  • mestecați
  • mestecarăți
  • mestecaserăți
  • mestecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mestecă
(să)
  • mestece
  • mestecau
  • mesteca
  • mestecaseră
Intrare: mesteca (amesteca)
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mesteca
  • mestecare
  • mestecat
  • mestecatu‑
  • mestecând
  • mestecându‑
singular plural
  • mestecă
  • mestecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mestec
(să)
  • mestec
  • mestecam
  • mestecai
  • mestecasem
a II-a (tu)
  • mesteci
(să)
  • mesteci
  • mestecai
  • mestecași
  • mestecaseși
a III-a (el, ea)
  • mestecă
(să)
  • mestece
  • mesteca
  • mestecă
  • mestecase
plural I (noi)
  • mestecăm
(să)
  • mestecăm
  • mestecam
  • mestecarăm
  • mestecaserăm
  • mestecasem
a II-a (voi)
  • mestecați
(să)
  • mestecați
  • mestecați
  • mestecarăți
  • mestecaserăți
  • mestecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mestecă
(să)
  • mestece
  • mestecau
  • mesteca
  • mestecaseră
Intrare: mesteca (sfărâma)
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mesteca
  • mestecare
  • mestecat
  • mestecatu‑
  • mestecând
  • mestecându‑
singular plural
  • mestecă
  • mestecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mestec
(să)
  • mestec
  • mestecam
  • mestecai
  • mestecasem
a II-a (tu)
  • mesteci
(să)
  • mesteci
  • mestecai
  • mestecași
  • mestecaseși
a III-a (el, ea)
  • mestecă
(să)
  • mestece
  • mesteca
  • mestecă
  • mestecase
plural I (noi)
  • mestecăm
(să)
  • mestecăm
  • mestecam
  • mestecarăm
  • mestecaserăm
  • mestecasem
a II-a (voi)
  • mestecați
(să)
  • mestecați
  • mestecați
  • mestecarăți
  • mestecaserăți
  • mestecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mestecă
(să)
  • mestece
  • mestecau
  • mesteca
  • mestecaseră
Intrare: mestecă / mestec
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecă
  • mesteca
plural
  • mesteci
  • mestecile
genitiv-dativ singular
  • mesteci
  • mestecii
plural
  • mesteci
  • mestecilor
vocativ singular
plural
mestec1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestec
  • mestecul
  • mestecu‑
plural
  • mesteci
  • mestecii
genitiv-dativ singular
  • mestec
  • mestecului
plural
  • mesteci
  • mestecilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amesteca mesteca

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face un amestec.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. tranzitiv A pune la un loc, a uni două sau mai multe elemente diferite.
      surse: DLRLC 6 exemple
      exemple
      • A amesteca varul cu nisip. A amesteca vinul cu apă.
        surse: DLRLC
      • [Flacăra] clipește-abia, din cînd în cînd, Cu stingerea-n bătaie. Lumini cu umbre-amestecînd Prin colțuri de odaie. COȘBUC, P. I 191.
        surse: DLRLC
      • De bătea piatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pămîntul. ISPIRESCU, L. 206.
        surse: DLRLC
      • În lupta și trînta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se spărseseră și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152.
        surse: DLRLC
      • reflexiv În chimir se amestecau, pe lîngă baierele pungii, lanțugul briceagului... și țarțamurile scăpărătorilor. SADOVEANU, N. F. 12.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Ceaiul... luă o vopsea purpurie, amestecîndu-se cu rumul. NEGRUZZI, S. I 74.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A introduce, a adăuga ceva într-un lichid.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ia seama să nu amesteci fișele, căci sînt bine clasate, Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară – Ninsoare, fulger, gheață, vînt arzător de vară. EMINESCU, O. I 94.
        surse: DLRLC
      • Așa își aducea acum aminte, Amestecînd imagini vii cu vise Și ce-i acum, cu ce-a fost înainte. D. BOTEZ, în POEZ. N. 78.
        surse: DLRLC
    • 1.4. tranzitiv (Despre persoane) A antrena în mod conștient (într-o chestiune sau într-o situație nedorită).
      surse: NODEX sinonime: implica
  • 2. reflexiv (Despre grupuri de ființe deosebite) A se întrepătrunde; a se pierde, a dispărea în...
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: întrepătrunde 7 exemple
    exemple
    • S-au amestecat oile cu caprele, Cele două gloate împînziră cîmpul, se amestecară. DUMITRIU, B. F. 113.
      surse: DLRLC
    • Amîndouă cetele amestecîndu-se, au pornit împreună. CARAGIALE, O. III 99.
      surse: DLRLC
    • Plecă de lîngă el, grăbit, se amestecă în gloată. DUMITRIU, B. F. 66.
      surse: DLRLC
    • [Graurii] trec răpede ca un nor negru îndesat, se amestecă printre porumbei și printre ciori. ODOBESCU, S. III 31.
      surse: DLRLC
    • Am să mă-mbrac și eu în irod, să m-amestec printre măști și să trag cu urechea, doar oi descoperi ceva. ALECSANDRI, T. I 76.
      surse: DLRLC
    • Să nu te duci astăzi la dînsul la masă [ziseră Spancioc și Stroici]... și se amestecară în norod. NEGRUZZI, S. I 150.
      surse: DLRLC
    • Porumbielul... îmi sălta... Sus, mai sus Că se urca, Cu norii S-amesteca. TEODORESCU, P. P. 39.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A interveni (nepoftit) într-o acțiune, într-o discuție etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Ce te privește pe dumneata? Cu ce drept te amesteci? DUMITRIU, B. F. 45.
      surse: DLRLC
    • Ba s-avem iertare... s-a amestecat uncheșul Haralambie. SADOVEANU, N. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Chiar așa e, cucoane – se amestecă iar Buruiană. REBREANU, R. I 89.
      surse: DLRLC
    • Te poftesc să nu te amesteci în conversația noastră. ALECSANDRI, T. 766.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv E comic jupîn Dumitrache, dar e și odios, pentru că amestecă pe Chiriac... în gelozia sa. IBRĂILEANU, S. 45.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se amesteca unde nu-i fierbe oala = a se vârî unde nu este chemat, unde n-are ce căuta.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • N-are să s-amestece... unde nu-i fierbe oala. ALECSANDRI, T. I 355.
        surse: DLRLC
    • 3.2. A se interesa de ceva, a participa cu interes la ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un director de fabrică trebuie să se amestece în toate problemele întreprinderii.
        surse: DLRLC

etimologie:

mesteca (amesteca)

  • 1. A agita o substanță (de obicei într-un lichid) pentru a obține o pastă omogenă.
    surse: DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Vorbisem cu el sara, îmi mestecase voinicește mămăliga... și peste noapte boala a cuprins cu ghearele-i de fier. SADOVEANU, O. VIII 31.
      surse: DLRLC
    • Chiar atunci luase ceaunul de pe foc, să mestece mămăliga. CREANGĂ, P. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face să se dizolve, să se amestece o substanță învârtind lichidul pentru a obține o soluție uniformă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ți-a mestecat ea zahărul cu lingurița și te-a îmbiat. PAS, Z. I 69.
        surse: DLRLC
  • surse: DLRLC 4 exemple
    exemple
    • D. Cristodor... mestecă cîteva cărți [de joc]. DELAVRANCEA, S. 124.
      surse: DLRLC
    • Cînd bătea vîntul turbat, Cu zăpadă mestecat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 511.
      surse: DLRLC
    • figurat O eroi!... vă citează toți nerozii Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Sus, mai sus că s-or urca, Cu norii s-or mesteca. TEODORESCU, P. P. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

mesteca (sfărâma)

  • 1. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: dumica mânca 3 exemple
    exemple
    • Carnea nghite fără s-o mestece. STANCU, D. 12.
      surse: DLRLC
    • De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. CREANGĂ, P. 329.
      surse: DLRLC
    • Într-un colț, o călătoare cu haina săracă și neagră, mesteca în silă un corn cu miezul aspru. C. PETRESCU, S. 150.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A învârti ceva (cu limba) în gură.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Cum mesteci spuma albă-n frîu, Cum joci al coamei galben rîu. COȘBUC, P. I 112.
        surse: DLRLC
      • figurat Numai ea nu rîdea, ci își mesteca ciuda în vîrful buzelor. BASSARABESCU, S. N. 164.
        surse: DLRLC
      • A mesteca gumă.
        surse: NODEX
    • 1.2. figurat A pune la cale.
      exemple
      • Zîmbește caracteristic: se vede bine că mestecă în sine o replică zdrobitoare. CARAGIALE, O. II 233.
        surse: DLRLC

etimologie:

mestecă / mestec mestec

  • 1. botanică regional Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpini lungi și flori galbene, care crește în locuri pietroase; tulpina ei secretă un latex care la aer se întărește și se întrebuințează ca gumă de mestecat (Condrillo juncea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsfug 2 exemple
    exemple
    • Tufe de mestecă se deslușeau prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 163.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde de mestec, Gheorghieș fecior de grec. ȘEZ. III 58.
      surse: DLRLC

etimologie: