2 definiții pentru mestec
Explicative DEX
mestec1 sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: drr mesteca1)] (Rar) Mestecat1.
Tezaur
MÉSTEC1 s. n. (Rar) Mestecat1. V. m e s t e c a r e1. Obosea pînă să-nghită Și des din mestec se oprea. ap. TDRG. - Derivat regresiv de la mesteca1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mestec
mestec2 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Exemple de pronunție a termenului „mestec” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2