3 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

mesit sm vz misit

‡ MESIT sm. Trimis, emisar, mesager: nu trecu însă mult și iată sosiră alți noi mesiți ai vizirului (BĂLC.) [ngr. μεσίης].

MESIT s. m. v. misit.

mesit m. trimis, emisar: sosiră alți noi mesiți ai vizirului Bălc. [Gr. mod.]. V. misit.

mesít, V. misit.

MISIT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o tranzacție comercială; intermediar, samsar. 2. (Înv.) Emisar, sol. – Din ngr. mesitis.

MISIT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o tranzacție comercială; intermediar, samsar. 2. (Înv.) Emisar, sol. – Din ngr. mesitis.

mesi [At: MARIAN, NU. 610 / Pzi: ~sesc / E: masă1] (Mol, Buc) 1 vi A sta la masă și a se ospăta Si: a benchetui, a chefui. 2 vt A ospăta pe cineva.

misit sm [At: BĂLCESCU, ap. DDRF / V: mes~ / Pl: ~iți / E: ngr μεσίτης] 1 (Înv; îf, mesir) Emisar. 2 Persoană care mijlocește o afacere comercială Si: intermediar, mijlocitor (3), samsar.

MISIT sm. ⚚ Samsar, mijlocitor [MESIT].

MESI, mesesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A sta la masă, a benchetui, a chefui. Pe timpul cît nuntașii mirelui mesesc și cînd sînt cam pe la jumătatea mesei, nuntașii miresei încep a striga pe la ferestre. SEVASTOS, N. 151.

MISIT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor, samsar. Un misit alergă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. 2. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Mesiții mării-tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I 83. – Variantă: mesit s. m.

MESI, mesesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A sta la masă, a benchetui. – Din masă3.

MISIT ~ți m. 1) înv. Persoană care mijlocea o afacere comercială; samsar; intermediar; comisionar. 2) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis; delegat. /<ngr. mesitis

misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. mesit].

mesésc v. intr. (d. masă, mese). Nord. Fam. Mă pun la masă, m’apuc să mănînc, ospătez.

misít și (vechĭ) mesít m. (ngr. mesitis, vgr. mesites, mijlocitor, d. mésos, mediŭ. V. mesenter și mediŭ). Mijlocitor, comisionar, samsar în afacerĭ comerciale. Telal, acela care duce slugĭ la stăpîn. – Fem. misită, pl. e. V. barîșnic, malercă.

Ortografice DOOM

misit (mijlocitor) (înv.) s. m., pl. misiți

misit s. m., pl. misiți

misit s. m., pl. misiți

Etimologice

misit (misiți), s. m. – 1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω.

Sinonime

MESI vb. v. benchetui, chefui, petrece, prăznui.

MISIT s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

mesi vb. IV. intr. (reg.; despre oameni) v. Cheflii. Petrece. Veseli.

misit s.m. 1 intermediar, mijlocitor, samsar, <rar> intermediator, <reg.> mecler, <înv.> geambaș <ital.; înv.> sensal. Afacerea a fost înlesnită de un misit iscusit în materie de contrabandă. 2 (înv.) v. Delegat. Emisar. Împuternicit. Mesager. Reprezentant. Sol1. Trimis1.

mesi vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. PETRECE. PRĂZNUI.

misit s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

Tezaur

MESÍT s. m. v. misit.

MESl vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A sta la masă1, la ospăț; p. e x t. a benchetui, a chefui. Încă pe cîrid nuntașii mirelui mesesc și pe cînd aceștia sînt pe la jumătatea mesei, nuntașii miresei încep a striga pe la ferestre. MARIAN, NU. 610, cf. SEVASTOS, N. 151. Beu boierii, se cin[s]tesc, Mînîncă și sfătuiesc. Dar cine se veselește, Mai cu seamă cin'mesește? POP., ap. GCR II, 293. ♦ T r a n z. A ospăta, a cinsti. I-am mesît gini. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: mesesc. – V. masă1.

MISÍT s. m. 1. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Nu trecu însă mult și iată sosiră alți noui mesiți ai vizirului. BĂLCESCU, ap. DDRF. Dacă vor simți ceva ș-or vrea să pribegească, atunci mesiții măriii tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I, 83. 2. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor (2), samsar. Un misit care venise să-i vază griul, îi abătuse vorba despre fata unui proprietar din vecinătate. SĂM. V, 12, cf. I. PANȚU, PR. 3. Rolul de samsari, „misiți”, cum li se zice în limba obișnuită a oborului. CONV. LIT. XLIV, 211. Un misit aleargă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. Misit de vinuri. BRĂESCU, A. 166, cf. SADOVEANU, O. IX, 323, ALR I 1 574/610. Pentru așa tocmeală, așa telal (misit). ZANNE, P. V, 630. - Pl.: misiți. – Și: (1) mesit s. m. – Din ngr. μερίτης.

Intrare: mesit
mesit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mesi
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mesi
  • mesire
  • mesit
  • mesitu‑
  • mesind
  • mesindu‑
singular plural
  • mesește
  • mesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mesesc
(să)
  • mesesc
  • meseam
  • mesii
  • mesisem
a II-a (tu)
  • mesești
(să)
  • mesești
  • meseai
  • mesiși
  • mesiseși
a III-a (el, ea)
  • mesește
(să)
  • mesească
  • mesea
  • mesi
  • mesise
plural I (noi)
  • mesim
(să)
  • mesim
  • meseam
  • mesirăm
  • mesiserăm
  • mesisem
a II-a (voi)
  • mesiți
(să)
  • mesiți
  • meseați
  • mesirăți
  • mesiserăți
  • mesiseți
a III-a (ei, ele)
  • mesesc
(să)
  • mesească
  • meseau
  • mesiră
  • mesiseră
Intrare: misit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • misit
  • misitul
  • misitu‑
plural
  • misiți
  • misiții
genitiv-dativ singular
  • misit
  • misitului
plural
  • misiți
  • misiților
vocativ singular
  • misitule
  • misite
plural
  • misiților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesit
  • mesitul
plural
  • mesiți
  • mesiții
genitiv-dativ singular
  • mesit
  • mesitului
plural
  • mesiți
  • mesiților
vocativ singular
  • mesitule
  • mesite
plural
  • mesiților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mesi, mesescverb

  • 1. popular A sta la masă. DLRLC
    • format_quote Pe timpul cît nuntașii mirelui mesesc și cînd sînt cam pe la jumătatea mesei, nuntașii miresei încep a striga pe la ferestre. SEVASTOS, N. 151. DLRLC
etimologie:

misit, misițisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.