mesit sm vz misit

MESIT s. m. v. misit.

mesit m. trimis, emisar: sosiră alți noi mesiți ai vizirului Bălc. [Gr. mod.]. V. misit.

mesít, V. misit.

mesi [At: MARIAN, NU. 610 / Pzi: ~sesc / E: masă¹] (Mol, Buc) 1 vi A sta la masă și a se ospăta Si: a benchetui, a chefui. 2 vt A ospăta pe cineva.

misit sm [At: BĂLCESCU, ap. DDRF / V: mes~ / Pl: ~iți / E: ngr μεσίτης] 1 (Înv; îf, mesir) Emisar. 2 Persoană care mijlocește o afacere comercială Si: intermediar, mijlocitor (3), samsar.

MESI, mesesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A sta la masă, a benchetui, a chefui. Pe timpul cît nuntașii mirelui mesesc și cînd sînt cam pe la jumătatea mesei, nuntașii miresei încep a striga pe la ferestre. SEVASTOS, N. 151.

MISIT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor, samsar. Un misit alergă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. 2. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Mesiții mării-tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I 83. – Variantă: mesit s. m.

MESI, mesesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A sta la masă, a benchetui. – Din masă³.

MISIT ~ți m. 1) înv. Persoană care mijlocea o afacere comercială; samsar; intermediar; comisionar. 2) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis; delegat. /<ngr. mesitis

misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. mesit].

mesésc v. intr. (d. masă, mese). Nord. Fam. Mă pun la masă, m’apuc să mănînc, ospătez.

misít și (vechĭ) mesít m. (ngr. mesitis, vgr. mesites, mijlocitor, d. mésos, mediŭ. V. mesenter și mediŭ). Mijlocitor, comisionar, samsar în afacerĭ comerciale. Telal, acela care duce slugĭ la stăpîn. – Fem. misită, pl. e. V. barîșnic, malercă.

misit (mijlocitor) (înv.) s. m., pl. misiți

misit s. m., pl. misiți

misit s. m., pl. misiți

MESI vb. v. benchetui, chefui, petrece, prăznui.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

MISIT s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.

mesi vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. PETRECE. PRĂZNUI.

misit s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

misit (misiți), s. m. – 1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω.

MESÍT s. m. v. misit.

MESl vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A sta la masă¹, la ospăț; p. e x t. a benchetui, a chefui. Încă pe cîrid nuntașii mirelui mesesc și pe cînd aceștia sînt pe la jumătatea mesei, nuntașii miresei încep a striga pe la ferestre. MARIAN, NU. 610, cf. SEVASTOS, N. 151. Beu boierii, se cin[s]tesc, Mînîncă și sfătuiesc. Dar cine se veselește, Mai cu seamă cin'mesește? POP., ap. GCR II, 293. ♦ T r a n z. A ospăta, a cinsti. I-am mesît gini. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: mesesc. – V. masă¹.

MISÍT s. m. 1. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Nu trecu însă mult și iată sosiră alți noui mesiți ai vizirului. BĂLCESCU, ap. DDRF. Dacă vor simți ceva ș-or vrea să pribegească, atunci mesiții măriii tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I, 83. 2. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor (2), samsar. Un misit care venise să-i vază griul, îi abătuse vorba despre fata unui proprietar din vecinătate. SĂM. V, 12, cf. I. PANȚU, PR. 3. Rolul de samsari, „misiți”, cum li se zice în limba obișnuită a oborului. CONV. LIT. XLIV, 211. Un misit aleargă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. Misit de vinuri. BRĂESCU, A. 166, cf. SADOVEANU, O. IX, 323, ALR I 1 574/610. Pentru așa tocmeală, așa telal (misit). ZANNE, P. V, 630. - Pl.: misiți. – Și: (1) mesit s. m. – Din ngr. μερίτης.