MESl vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A sta la masă¹, la ospăț; p. e x t. a benchetui, a chefui. Încă pe cîrid nuntașii mirelui mesesc și pe cînd aceștia sînt pe la jumătatea mesei, nuntașii miresei încep a striga pe la ferestre. MARIAN, NU. 610, cf. SEVASTOS, N. 151. Beu boierii, se cin[s]tesc, Mînîncă și sfătuiesc. Dar cine se veselește, Mai cu seamă cin'mesește? POP., ap. GCR II, 293. ♦ T r a n z. A ospăta, a cinsti. I-am mesît gini. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: mesesc. – V. masă¹.