11 definiții pentru samsar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMSÁR, samsari, s. m. Persoană care intermediază afaceri de vânzare-cumpărare; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.

SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.

SAMSÁR, samsari, s. m. Intermediar în afaceri negustorești, între vînzător și cumpărător (v. misit); p. ext. persoană care face din orice lucru obiect de negoț. Negustori aprigi de cereale, geambași vestiți la oboare, samsari de lînă și brînzeturi. I. BOTEZ, ȘC. 87. Am cunoscut eu un samsar de slujbe, unu... amicul tuturor miniștrilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. A chemat un samsar... să-i găsească o pereche de case frumoase. CARAGIALE, O. III 29.

SAMSÁR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o afacere negustorească; misit; comisionar; intermediar. 2) fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. /<turc. simsar, bulg. samsar

samsar m. mijlocitor la vânzări si cumpărături. [Mold. simzar = turc. SIMSAR].

samsár și (maĭ vechĭ) simzár și sinzár m. (turc. ar. symsar și simsar, d. it. sensale, care vine d. lat. censualis, controlor, d. census, census; sîrb. samsar, ngr. semsáris). Misit, mijlocitor de vînzărĭ și cumpărărĭ, curtier. Telal. Fig. Om care trafică toate. V. codoș, barîșnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

samsár s. m., pl. samsári

samsár s. m., pl. samsári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMSAR s. intermediar, mijlocitor, misit, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

samsár (samsári), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale.Der. samsarlîc, s. n. (intermediere; codoșlîc), din tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari); samsăroaică, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); sămsări, vb. (a face pe samsarul).

Intrare: samsar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samsar
  • samsarul
  • samsaru‑
plural
  • samsari
  • samsarii
genitiv-dativ singular
  • samsar
  • samsarului
plural
  • samsari
  • samsarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)