17 definiții pentru mijlocitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mijlocitor, ~oare smf [At: (începutul sec. XVIII), ap. MAG. IST. IV, 25/23 / V: (înv) ~iu, mizl~ / E: mijloci + -tor] 1 Mediator (1). 2 (Înv; îs) ~ de pace (sau, rar, de împăcăciune) Împăciuitor. 3 Misit (2). 4 Pețitor. 5 Proxenet.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar. Mă fac mijlocitor între voi și proprietari, și voi insista ca să vise facă dreptate și condiții mai blînde. DUMITRIU, N. 31.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIJLOCITÓR s. 1. v. mediator. 2. v. misit. 3. v. proxenet.

MIJLOCITÓR s. v. pețitor.

MIJLOCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor

mijlocitor m. intermediar: mijlocitori de bani și de mărfuri.

mijlocitór, -oáre s. Care mijlocește, mediator, intermediar: mijlocitor de banĭ și mărfurĭ.

mijlocitoriu sm vz mijlocitor

mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre

MIJLOCITOÁRE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri

MIJLOCITOR s. 1. intermediar, mediator, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în tratative.) 2. intermediar, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.) 3. codoș, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre

MIJLOCITOARE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

Intrare: mijlocitor
mijlocitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocitor
  • mijlocitorul
  • mijlocitoru‑
plural
  • mijlocitori
  • mijlocitorii
genitiv-dativ singular
  • mijlocitor
  • mijlocitorului
plural
  • mijlocitori
  • mijlocitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)