6 intrări

school Articole pe această temă:

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARIÁ, mariez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) căsători. ♦ Fig. A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [Pr.: -ri-a] – Din fr. marier.

MĂRÍE, mării, s. f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate. 2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare1 + suf. -ie.

mărie1 sf [At: PSALT. HUR. 23r/2 / Pl: ~ii / E: mări1 + -ie] 1-4 (Înv) Mărime (1, 4-6). 5 (Îvp; urmat de aps sau pps) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor Si: domnie, înălțime, maiestate, (îrg) mărire (17), (îvr) mărime (9). 6 (Înv) Splendoare. 7 (Bis) Slavă. 8 (Înv) Îngâmfare. 9 (Înv) Generozitate.

mărie2 sf [At: MARIAN, INS. 106 / Pl: ~ii / E: Maria] 1 (Ent; Buc; Trs; șîc ~ia-popei) Buburuză (Coccinella septempunctata). 2 (Mol; art.) Horă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Mol; art.) Melodie după care se execută măria (2).

MARIÁ, mariez, vb. I. Refl. și tranz. (Franțuzism) A (se) căsători. ♦ Fig. A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [Pr.: -ri-a] – Din fr. marier.

MĂRÍE, mării, s. f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate. 2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie.

MĂRÍE, mării, s. f. 1. (În orînduirea feudală și capitalistă; urmat de adj. posesiv «ta», «sa» etc.) Termen de reverență la adresa unui monarh, unui domnitor, unui slujbaș înalt, unui boier. V. înălțime (5). Să ne dai un semn și nouă de mila măriei-tale. EMINESCU, O. I 146. Cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga. NEGRUZZI, S. I 138. 2. (Învechit) Persoană sus-pusă. L-au pus împăratul hargat la cai, iarăși la acea mărie la care fusese el mai înainte. SBIERA, P. 73. ◊ Compus: mai-mărie = șefie, conducere. Toiagul de cinste al mai-măriei. ODOBESCU, S. II 513.

MARIÁ vb. refl., tr. 1. a (se) căsători. 2. (fig.) a (se) potrivi, a (se) combina. (< fr. marier)

MĂRÍE ~i f. înv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverențios, care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt; maiestate. 2) Poziție socială înaltă. /a mari + suf. ~ie

Ave-Maria f. «salutare, Mario!» rugăciune catolică către Sf. Fecioară, numită și salutare angelică sau buna vestire.

mărie f. 1. mărire; 2. titlu dat odinioară Domnilor români și fiilor lor: Măria ta!

măríe f. (d. mare). Vechĭ. Azĭ pop. Mărime, mărire, glorie, maĭestate (întrebuințat ca titlu suveranilor): Măria Sa domnu, regele, împăratu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!Măría Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Sále; pl. Măríile Lor

!Măría Ta (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Tále

!Măría Voástră (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Voástre

măríe (înv.) s. f., art. măría, g.-d. art. măríei; pl. măríi, art. măríile

Măríile Voástre (înv.) loc. pr.

!poála-Sfíntei-Maríi (plantă) s. f. art., g.-d. art. poálei-Sfíntei-Maríi

mariá vb., ind. prez. 1 sg. mariéz, 3 sg. și pl. mariáză

Măría ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Măríei tále (sále, voástre); pl. Măríile voástre

arată toate definițiile

Intrare: marie
marie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: maria
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maria
  • mariere
  • mariat
  • mariatu‑
  • mariind
  • mariindu‑
singular plural
  • maria
  • mariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mariez
(să)
  • mariez
  • mariam
  • mariai
  • mariasem
a II-a (tu)
  • mariezi
(să)
  • mariezi
  • mariai
  • mariași
  • mariaseși
a III-a (el, ea)
  • maria
(să)
  • marieze
  • maria
  • marie
  • mariase
plural I (noi)
  • mariem
(să)
  • mariem
  • mariam
  • mariarăm
  • mariaserăm
  • mariasem
a II-a (voi)
  • mariați
(să)
  • mariați
  • mariați
  • mariarăți
  • mariaserăți
  • mariaseți
a III-a (ei, ele)
  • maria
(să)
  • marieze
  • mariau
  • maria
  • mariaseră
Intrare: Mărie
Mărie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărie
Intrare: mărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărie
  • măria
plural
  • mării
  • măriile
genitiv-dativ singular
  • mării
  • măriei
plural
  • mării
  • măriilor
vocativ singular
plural
Intrare: părul-Sfintei-Mării
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-Sfintei-Mării
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-Sfintei-Mării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: poala-Sfintei-Marii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poala-Sfintei-Marii
plural
genitiv-dativ singular
  • poalei-Sfintei-Marii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poala-Sfintei-Mării
plural
genitiv-dativ singular
  • poalei-Sfintei-Mării
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poala-Sântei-Mării
plural
genitiv-dativ singular
  • poalei-Sântei-Mării
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maria

etimologie:

mărie învechit

etimologie:

  • Mare + sufix -ie.
    surse: DEX '09

părul-Sfintei-Mării

etimologie:

poala-Sfintei-Marii poala-Sfintei-Mării poala-Sântei-Mării