2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIFESTÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) m a n i f e s t a și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gîndurilor, sentimentelor, personalității etc. Cf. ARISTiA, PLUT. Poporul au mărturisit durerea sa prin manifistări publice, rețiindu-se de plăceri, agiunínd trei zile. ASACHI, S. L. II, 110. Formele foarte diverse de manifestare in care se revelează diversele personalități ale poeților. MAIORESCU, CR. II, 377. Față cu atitea și atítea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII, 299. O puternică manifestare a grijii partidului față de nevoile oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. O manifestare de pietate cărturărească. SADOVEANU, E. 96. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea ; p. e x t. realizare, înfăptuire. Acele influențe sociale. . . se vor oglindi clar în manifestarea artistică. GHEREA, ST. CR. III, 81. Frumusețea oamenilor întrece toate celelalte manifestări ale firii. BOGZA, C. O. 280. Această baladă unică. . . eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. 3. Semn revelator, indiciu. Înainte de a ne ocupa de manifestările bătrîneții, e necesar să răspundem la o întrebare importantă. PARHON, B. 10. – Pl.: manifestări. – Și: (regional) manifistáre s. f. – V. manifesta.

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (se) manifesta și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea; p. ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V. manifesta.

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (se) manifesta și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea; p. ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V. manifesta.

manifestare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (reg) ~fis~ / Pl: ~tări / E: manifesta] 1 Exteriorizare prin vorbe, fapte, acțiuni a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. 2 (Lpl) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea. 3 (Pex) Realizare. 4 Semn revelator Si: indiciu.

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (s e) manifesta; afirmare, exprimare, dezvăluire. Această baladă unică... eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare. VIANU, A. P. 15. Față cu atîtea și atîtea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII 299.

MANIFESTÁRE s.f. Afirmare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn, dovadă; (p. ext.) spectacol. [< manifesta].

MANIFESTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ◊ spectacol. (< manifesta)

MANIFESTA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un sentiment, o tendință etc.) A exprima, a arăta (prin comportare, atitudine etc.). Însăși ocîrmuirea. . . manifestă dorința ei de a introduce de la sine îmbunătățiri (a. 1848). URiCARIUL, X, 5. Amiciția și stima. . . nu ezitezi a nu le manifesta cu atîta prietinoasă generozitate. CARAGIALE, O. VII, 47. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, D. 11. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I, 166, cf. IORGA, L. I, 105. Nu putea să manifesteze iubirea decît prin privirea ei atît de straniu fixă și fără gînduri. GALACTION, O.107. Manifestase dorința de a o cunoaște. BRĂESCU, A. 64. Limba actuală. . . manifestă o tendință foarte puternică de a înlocui pe „care” prin „ce”, indiferent de condițiile sintactice. IORDAN, L. R. 392, cf. CV 1949, nr. 6, 25. Manifesta dispreț pentru formă chiar și în viața lui de toate zilele. RALEA, S. T. III, 201. Oamenii muncii manifestă un interes fierbinte pentru cunoașterea temeinică a evenimentelor politice interne și internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Poetul își manifestă încrederea într-o nouă poezie. V. ROM. ianuarie 1954, 154, cf. iulie 1954, 293. Partidul și guvernul își manifestă grija zilnică pentru dezvoltarea unei culturi noi. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 66, cf. ARGHEZI, P. T. 59. ♦ Refl. A-și afirma prezența, existența; a se face simțit, cunoscut. Poezia stă latentă, fără a se manifesta nici prin daltă, nici prin penel. . . , nici prin vorbe sau versuri. HELIADE, O. II, 140. Dorințele se manifestă în noi abia ce zărim o jună femeie plăcută. FILIMON, O. I, 114, cf. 104. Așa sînt și popoarele. Pruncia lor se manifestă printr-o zgomotoasă dinamică. HASDEU, I. C. I, VII. Pesimismul lui Eminescu se manifestează mai ales și mai caracteristic în „Mortua est”. GHEREA, ST. CR. I, 114, cf. 123, III, 84. Expresivitatea. . . se manifestă printr-o influență de fiecare moment a afectului și fantaziei. IORDAN, STIL. 93. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea în cadrul întrecerii socialiste a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. Aici s-a manifestat. . . talentul de polemist al lui Ibrăileanu. V. ROM. septembrie 1954, 141. 2. Intranz. A organiza o manifestație (2), a participa la o manifestație; a demonstra. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. I, 249. Sute de mii de demonstranți au manifestat timp de cîteva ore. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651, cf. nr. 2393. Să vie și să manifesteze pentru lupta unită a proletariatului. GALAN, Z. R. 14. – Prez. ind.: (1) manifést și (învechit) manifestez, (2) manifestez. – Din fr. manifester.

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

manifest, ~ă [At: (a. 1703) FN 153 / V: (înv) manef~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat manifestum, fr manifeste] 1 sn Declarație publică scrisă, în care se formulează un punct de vedere de interes general, se face o chemare la o acțiune de masă etc. Si: proclamație. 2 sn Hârtie pe care este scris un manifest (1) Si: proclamație. 3 sn Profesiune de credință Si: crez. 4 a Evident (1). 5 a Declarat în mod categoric.

manifesta [At: HELIADE, O. II, 140 / Pzi: manifest, (înv) ~tez / E: fr manifester] 1 vt A exprima, a arăta prin comportare, atitudine etc. 2 vr A-și afirma prezența, existența. 3 vr A se face simțit, cunoscut. 4-5 vit A organiza o manifestație (2). 6-7 vit A participa la o manifestație (2) Si: a demonstra.

MANIFESTÁ, (1) manifést, (2) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A arăta, a exprima, a da la iveală. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166. ◊ Refl. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. 2. Intranz. A face o manifestație. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.

MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].

MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)

A MANIFESTÁ2 ~éz intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester

A MANIFESTÁ1 manifést tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

A SE MANIFESTÁ mă manifestéz intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria.

3) manifést și -éz, a v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin operele luĭ.

*manifestațiúne f. (lat. manifestátio, -ónis). Acțiunea de a manifesta, de a-țĭ arăta publicamente sentimentele, opiniunea politică (ob. -áre). A face manifestațiune (ob. -áție), a te aduna și a striga arătîndu-țĭ sentimentele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manifestáre s. f., g.-d. art. manifestắrii; pl. manifestắri

arată toate definițiile

Intrare: manifestare
manifestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manifestare
  • manifestarea
plural
  • manifestări
  • manifestările
genitiv-dativ singular
  • manifestări
  • manifestării
plural
  • manifestări
  • manifestărilor
vocativ singular
plural
Intrare: manifesta
manifesta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manifesta
  • manifestare
  • manifestat
  • manifestatu‑
  • manifestând
  • manifestându‑
singular plural
  • manifestă
  • manifestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manifest
(să)
  • manifest
  • manifestam
  • manifestai
  • manifestasem
a II-a (tu)
  • manifești
(să)
  • manifești
  • manifestai
  • manifestași
  • manifestaseși
a III-a (el, ea)
  • manifestă
(să)
  • manifeste
  • manifesta
  • manifestă
  • manifestase
plural I (noi)
  • manifestăm
(să)
  • manifestăm
  • manifestam
  • manifestarăm
  • manifestaserăm
  • manifestasem
a II-a (voi)
  • manifestați
(să)
  • manifestați
  • manifestați
  • manifestarăți
  • manifestaserăți
  • manifestaseți
a III-a (ei, ele)
  • manifestă
(să)
  • manifeste
  • manifestau
  • manifesta
  • manifestaseră
manifesta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manifesta
  • manifestare
  • manifestat
  • manifestatu‑
  • manifestând
  • manifestându‑
singular plural
  • manifestea
  • manifestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manifestez
(să)
  • manifestez
  • manifestam
  • manifestai
  • manifestasem
a II-a (tu)
  • manifestezi
(să)
  • manifestezi
  • manifestai
  • manifestași
  • manifestaseși
a III-a (el, ea)
  • manifestea
(să)
  • manifesteze
  • manifesta
  • manifestă
  • manifestase
plural I (noi)
  • manifestăm
(să)
  • manifestăm
  • manifestam
  • manifestarăm
  • manifestaserăm
  • manifestasem
a II-a (voi)
  • manifestați
(să)
  • manifestați
  • manifestați
  • manifestarăți
  • manifestaserăți
  • manifestaseți
a III-a (ei, ele)
  • manifestea
(să)
  • manifesteze
  • manifestau
  • manifesta
  • manifestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manifestare

  • 1. Acțiunea de a (se) manifesta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. cuiva.
      exemple
      • Această baladă unică... eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16.
        surse: DLRLC
      • În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare. VIANU, A. P. 15.
        surse: DLRLC
      • Față cu atîtea și atîtea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII 299.
        surse: DLRLC
    • 1.2. de obicei (la) plural Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi manifesta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

manifesta

  • 1. tranzitiv A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda.
      surse: DN sinonime: trăda
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arăta exterioriza vădi antonime: masca tăinui attach_file un exemplu
    exemple
    • Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A face o manifestație, a participa la o manifestație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demonstra attach_file un exemplu
    exemple
    • Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.
      surse: DLRLC
  • comentariu Formele de conjugarea I se folosesc numai pentru sensurile (1.) și (2.), iar cele de conjugarea a II-a numai pentru sensul (3.).
    surse: DOOM 2

etimologie: