2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) lipsi.V. lipsi.

LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) lipsi.V. lipsi.

lipsire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: lipsi] 1 Privare a cuiva de ceva. 2 (Înv) Concediere. 3 (Prc) Privare a cuiva de cele necesare traiului. 4 (Înv; spc) Abținere de la cele necesare traiului, în favoarea altor oameni. 5 Renunțare de bunăvoie la ceva necesar. 6 (Înv) Insuficiență. 7 Dispariție a unui obiect sau a unei însușiri. 8 Pierdere a valabilității. 9 Demisionare. 10 Îndepărtare a cuiva de undeva. 11 Răpire. 12 Deposedare violentă a cuiva de ceva necesar traiului. 13 Oprire a cuiva de a face ceva. 14 Sustragere de la îndeplinirea unei obligații. 15 Omitere. 16 Absență.

LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (Învechit) Faptul de a lipsi; lipsă, absență. Lipsirea mea va șterge genele tale – udate. BOLINTINEANU, O. 205. Cît pentru lipsirea de respect cătră beizadele... am întrebat de aceste pîre. KOGĂLNICEANU, S. 119.

LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. Intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. Intranz. (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. Intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ◊ Expr. Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. Refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ Tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó).

LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. Intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. Intranz. (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. Intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ◊ Expr. Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. Refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ Tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó).

lipsi2 sns [At: DN3 / E: ger Lipsi cf Lipsia (Leipzig)] 1 Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig. 2 Melodie după care se execută lipsi2 (1).

lipsi1 [At: EUSTRATIE, PRAV. 17 / Pzi: ~sesc / E: ngr λείπω] 1 vi A nu fi într-un loc unde ar fi trebuit să fie. 2 vi (D. acțiuni, caracteristici, stări sufletești, fenomene ale naturii) A nu se mai manifesta. 3 vi (D. sume, cantități) A constitui o lacună într-un ansamblu. 4-5 vi (Euf) A (nu) exista în cantitate mare. 6-7 vi (Ccd) A (nu) avea ceva. 8-9 vi (Fam; îe) A(-i) ~ o doagă (sau, rar, din doage, pop ~ o sâmbătă) A fi (cam) nebun. 10 vi (D. persoane) A nu fi de față într-un anumit moment Si: a absenta. 11 vi (Înv) A avea lacune. 12 vi (Înv) A fi insuficient. 13 vr (Rar) A nu primi. 14 vi (D. persoane; ccd) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 15 vi (Îe) Puțin sau, rar, nu mult sau un fir de păr ~sește sau a ~sit (ca) să sau ori de Ar mai fi trebuit îndeplinite foarte puține condiții pentru ca o acțiune sau o stare să fie posibile. 16 vr (Reg; d. oameni) A fî nevoit să facă un lucru care nu-i convine. 17 vi (D. obiecte, însușiri omenești etc.) A înceta să mai existe Si: a dispărea, a pieri. 18 vi (D. legi, reglementări, obiceiuri juridice) A-și pierde valabilitatea Si: a se desființa. 19 vi (Înv; ccd; d. însușiri, stări sufletești etc.) A-și pierde din intensitate. 20 vi (Înv;d. soare) A apune. 21 vi (D. oameni) A pleca. 22 vi (D. oameni) A se îndepărta. 23 vi (Înv;d. oameni) A dispărea (6). 24 vi (Înv; d. oameni) A demisiona 25 vi (Asr; îe) (Să) ~sești din ochii mei (sau din fața mea sau dinaintea mea ori de aici!) Dispari din fața mea! 26 vt (Înv) A părăsi pe cineva, devenindu-i necredincios Si: a trăda. 27 vi (Mil; înv; spc) A dezerta (1). 28 vi (Îe) A ~ din viață (sau, rar, dintre vii) A muri (1). 29 vi (Înv) A da înapoi Si: a ceda. 30 vtf (Înv; udp „din”, „de la”, „de lângă”) A face să dispară Si: a alunga, (înv) a izgoni. 31 vrp (Înv; udp „din”, „de la”, „de lângă”) A fi determinat să dispară. 32 vtf (Înv; udp „din”, „de la”, „de lângă”) A scoate pe cineva dintr-o funcție. 33 vtf (Înv; îe) A ~ din viață, de viață sau din lume (pe cineva) A cauza moartea cuiva Si: a ucide. 34 vt (Înv) A răpi. 35 vt (Înv) A smulge cu forța. 36 vt (Înv) A opri pe cineva de la ceva Si: a interzice. 37-38 vt(a), vrp (Udp „de”, rar „de la”) A (i se) lua cuiva ceva care îi aparține sau care îi este necesar Si: a priva, (liv) a frustra, (fig) a văduvi. 39 vrp (Înv; euf; udp „de”) A fi ucis. 40 vt (Nob) A nu manifesta o atitudine, un sentiment. 41 vt (Înv) A priva pe cineva de cele necesare traiului. 42 vr A se abține de la cele necesare traiului, în favoarea altor oameni. 43 vrp A fi privat de către cineva de cele necesare traiului. 44 vr (Pgn; udp „de”) A renunța de bunăvoie la ceva necesar Si: a se priva, (rar) a se debarasa. 45 vr A se abține (1) de la ceva. 46 vr (Pfm; îlv) A se ~ ca Adam de rai A fi silit să renunțe la ceva. 47 vr (Înv; udp „de”) A pierde ceva. 48 vr (Reg; udp „de”) A se apăra. 49 vr (Reg; udp „de”) A se feri (5). 50-51 vi (Înv) (A întârzia sau) a se abține de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii etc. Si: a se codi, a pregeta, a șovăi. 52 vi (Frî; udp „de”, „de la”, „din” sau, rar, ccd) A nu îndeplini o obligație sau o datorie Si: a se sustrage. 53[1] vi (Frî; udp „de”, „de la”, „din” sau, rar, ccd) A omite (1). modificată

  1. În original, adăugat greșit la sfârșit ultimul sens al cuv. lipsire: 16 Absență — LauraGellner

LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. I. Intranz. 1. A nu fi, a nu exista, a nu se afla. Văzînd că lipsește vasul, începu a se boci. ISPIRESCU, L. 30. Portretul părintelui său lipsește din părete. EMINESCU, N. 81. Pe cînd ne lipseau și cărți și tipografie. NEGRUZZI, S. I 3. ◊ (În construcții negative, accentuînd existența) A urmat între ei o luptă îndelungată în care nici cuțitele n-au lipsit. SADOVEANU, O. VI 385. Nu lipsea de la masă vin bun și veselie. CARAGIALE, O. III 62. ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Iubite Ghica, îți scriu pe scurt, căci vremea îmi lipsește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 546. Îi lipsea lucrul cel mai trebuincios, adecă focul. DRĂGHICI, R. 69. 2. (Despre persoane) A nu fi de față, a nu se găsi într-un loc la un anumit moment; a absenta. Maică-sa are să lipsească o vreme destul de lungă, căci, ca totdeauna, are și alte treburi. SADOVEANU, B. 32. Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare cum n-a lipsit nimeni. REBREANU, R. I 264. Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134. ♦ (Întrebuințat mai des la imperativ, uneori determinat prin «din ochii mei», «din fața mea», «dinaintea mea», «de aici») A se da la o parte, a pleca, a dispărea, a fugi. Lipsește din ochii mei și să nu te mai prind pe aici. DUMITRIU, N. 48. Lipsiți din fața mea! a răcnit iar măria-sa Kira. SADOVEANU, D. P. 111. Haiti! lipsește dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa. CREANGĂ, O. A. 151. Lipsiți amîndouă... Să nu vă mai văd. ALECSANDRI, T. I 363. 3. (Uneori construit cu dativul) A mai trebui ceva, a fi incomplet, a fi lipsă. Mai lipsesc cîteva scînduri la gard.Te dedeseră afară pentru niște bani ce lipseau. ALECSANDRI, T. I 381. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», conj. «(ca) să») Lucru ce-i lipse de a veni în desăvîrșită mulțămire, era că nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 100. ◊ Expr. Puțin (sau un fir de păr) lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cît pe-aci, aproape să. Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. MIRONESCU, S. A. 59. Îl socotiră nebun și puțin a lipsit să-l închidă. NEGRUZZI, S. I 203. Puțin lipsi ca să îi pedepsească. GORJAN, H. I 123. Asta (sau atîta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei surprize neplăcute. A-i lipsi (cuiva) o doagă v. doagă. 4. (Întrebuințat mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a ezita, a pregeta. Kir Teodor hangiul n-a lipsit să le spuie în amănunt istoria. SADOVEANU, Z. C. 312. Dacă aflu, nu voi lipsi să vă comunic îndată. CARAGIALE, O. VII 161. ♦ (Franțuzism învechit) A omite, a uita, a se sustrage (de la ceva). Am lipsi tuturor credințelor noastre cerînd o asemenea măsură. ODOBESCU, S. III 347. Mai întîi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor. ALECSANDRI, T. I 133. II. Refl. (Mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se dispensa de ceva, a se priva, a renunța. Nu-mi mai trebuie să-i mai întîlnesc; mă lipsesc. SADOVEANU, P. S. 30. Mă lipsesc de un așa odor. ISPIRESCU, L. 327. Să vă deprindeți a vă lipsi de lucrul ce ați iubi cît de mult. DRĂGHICI, R. 157. ♦ Tranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «de») A lua cuiva ceva necesar, a-l face să nu mai aibă ceva, a-l priva de ceva. Nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201. Moartea o lipsise și de tatăl său. NEGRUZZI, S. I 20. Nu mă lipsi de soru-ta. GORJAN, H. IV 176.

LÍPSI s.n. Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia acestui dans. [< germ. Lipsi, cf. Lipsia – denumire latinizantă pentru Leipzig].

LÍPSI s. m. dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia corespunzătoare. (< germ. Lipsi, cf. Lipsia /Leipzig/)

A LIPSÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsă; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci când ar trebui să existe în mod normal. 3) A fi în cantitate insuficientă; a nu fi de ajuns. ◊ A-i ~ cuiva o doagă a nu fi în toate mințile. 4) A se dispensa de ceva. 2. tranz. (persoane) A face să nu mai beneficieze de ceva inerent și necesar; a priva. /<ngr. lipso

LIPSI vb. (Ban., Trans. SY) A trebui. El ști destul, nu-i lipseaste mai mult să înveațe. CS, 92r. Lipszeszk. Placeo. Obligo. Eliminor. AC, 350. Nu numai a sti, ce lipseaște și a înțeleage. PP, 5v; cf. PP, 1v, 2v, 3r, 3v, 4v, 5v, 34v, 40v,75v, 99r, 100v, 101v. Etimologie; ngr. lipsó (viit. lui lipó). Vezi și lipsă. Cf. l i p s ă (a f i ~, a a v e a ~).

lipsì v. 1. a fi lipsă: lipsește ceva; 2. a priva: era lipsit de ajutor 3. a fi absent: a lipsit trei luni; 4. a peri dinaintea ochilor: lipsește d’aci! 5. a renunța: mă lipsesc.

lipsésc v. intr. (ngr. lipo, aor. élipsa, îs absent; bg. lipsam. V. lipsă). Îs absent, nu-s: lipsesc baniĭ, lipsește profesoru azĭ. Lipsește de aicĭ! fugĭ de aicĭ, peĭ, disparĭ! Asta, atîta maĭ lipsea! asta, atîta maĭ trebuĭa (ca neplăcerea saŭ nenorocirea să fie deplină)! A-țĭ lipsi o doagă, a fi cam nebun (pălit cu leŭca). V. tr. Privez, las fără: a lipsi pe cineva de ajutor, de sfat. V. refl. Mă privez, renunț: e ușor a te lipsi de vin și de carne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lipsíre (înv.) s. f., g.-d. art. lipsírii; pl. lipsíri

lipsíre s. f., g.-d. art. lipsírii; pl. lipsíri

lipsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipsésc, imperf. 3 sg. lipseá; conj. prez. 3 să lipseáscă; imper. 2 sg. lipséște

lipsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipsésc, imperf. 3 sg. lipseá; conj. prez. 3 sg. și pl. lipsească; imper. 2 sg. lipséște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIPSÍRE s. v. absență, lipsă.

arată toate definițiile

Intrare: lipsire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipsire
  • lipsirea
plural
  • lipsiri
  • lipsirile
genitiv-dativ singular
  • lipsiri
  • lipsirii
plural
  • lipsiri
  • lipsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lipsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipsi
  • lipsire
  • lipsit
  • lipsitu‑
  • lipsind
  • lipsindu‑
singular plural
  • lipsește
  • lipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipsesc
(să)
  • lipsesc
  • lipseam
  • lipsii
  • lipsisem
a II-a (tu)
  • lipsești
(să)
  • lipsești
  • lipseai
  • lipsiși
  • lipsiseși
a III-a (el, ea)
  • lipsește
(să)
  • lipsească
  • lipsea
  • lipsi
  • lipsise
plural I (noi)
  • lipsim
(să)
  • lipsim
  • lipseam
  • lipsirăm
  • lipsiserăm
  • lipsisem
a II-a (voi)
  • lipsiți
(să)
  • lipsiți
  • lipseați
  • lipsirăți
  • lipsiserăți
  • lipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipsesc
(să)
  • lipsească
  • lipseau
  • lipsi
  • lipsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lipsire

  • 1. învechit Faptul de a (se) lipsi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: absență lipsă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lipsirea mea va șterge genele tale – udate. BOLINTINEANU, O. 205.
      surse: DLRLC
    • Cît pentru lipsirea de respect cătră beizadele... am întrebat de aceste pîre. KOGĂLNICEANU, S. 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lipsi
    surse: DEX '98 DEX '09

lipsi

  • 1. intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Văzînd că lipsește vasul, începu a se boci. ISPIRESCU, L. 30.
      surse: DLRLC
    • Portretul părintelui său lipsește din părete. EMINESCU, N. 81.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd ne lipseau și cărți și tipografie. NEGRUZZI, S. I 3.
      surse: DLRLC
    • A urmat între ei o luptă îndelungată în care nici cuțitele n-au lipsit. SADOVEANU, O. VI 385.
      surse: DLRLC
    • Nu lipsea de la masă vin bun și veselie. CARAGIALE, O. III 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Construit cu dativul) A nu avea ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ce-ți lipsește?.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Iubite Ghica, îți scriu pe scurt, căci vremea îmi lipsește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 546.
        surse: DLRLC
      • Îi lipsea lucrul cel mai trebuincios, adecă focul. DRĂGHICI, R. 69.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: absenta attach_file 4 exemple
    exemple
    • Maică-sa are să lipsească o vreme destul de lungă, căci, ca totdeauna, are și alte treburi. SADOVEANU, B. 32.
      surse: DLRLC
    • Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare cum n-a lipsit nimeni. REBREANU, R. I 264.
      surse: DLRLC
    • Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă. VLAHUȚĂ, O. A. 96.
      surse: DLRLC
    • Nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134.
      surse: DLRLC
    • 2.1. mai ales (la) imperativ A se da la o parte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dispărea fugi pleca attach_file 4 exemple
      exemple
      • Lipsește din ochii mei și să nu te mai prind pe aici. DUMITRIU, N. 48.
        surse: DLRLC
      • Lipsiți din fața mea! a răcnit iar măria-sa Kira. SADOVEANU, D. P. 111.
        surse: DLRLC
      • Haiti! lipsește dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa. CREANGĂ, O. A. 151.
        surse: DLRLC
      • Lipsiți amîndouă... Să nu vă mai văd. ALECSANDRI, T. I 363.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mai lipsesc câteva scânduri la gard.
      surse: DLRLC
    • Te dedeseră afară pentru niște bani ce lipseau. ALECSANDRI, T. I 381.
      surse: DLRLC
    • Lucru ce-i lipse de a veni în desăvîrșită mulțămire, era că nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 100.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau )... = cât pe-aici, aproape să...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. MIRONESCU, S. A. 59.
        surse: DLRLC
      • Îl socotiră nebun și puțin a lipsit să-l închidă. NEGRUZZI, S. I 203.
        surse: DLRLC
      • Puțin lipsi ca să îi pedepsească. GORJAN, H. I 123.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.3. expresie A-i lipsi (cuiva) o doagă.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codi ezita pregeta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Kir Teodor hangiul n-a lipsit să le spuie în amănunt istoria. SADOVEANU, Z. C. 312.
      surse: DLRLC
    • Dacă aflu, nu voi lipsi să vă comunic îndată. CARAGIALE, O. VII 161.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dispensa priva renunța attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu-mi mai trebuie să-i mai întîlnesc; mă lipsesc. SADOVEANU, P. S. 30.
      surse: DLRLC
    • Mă lipsesc de un așa odor. ISPIRESCU, L. 327.
      surse: DLRLC
    • Să vă deprindeți a vă lipsi de lucrul ce ați iubi cît de mult. DRĂGHICI, R. 157.
      surse: DLRLC
    • 5.1. tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: priva attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201.
        surse: DLRLC
      • Moartea o lipsise și de tatăl său. NEGRUZZI, S. I 20.
        surse: DLRLC
      • Nu mă lipsi de soru-ta. GORJAN, H. IV 176.
        surse: DLRLC

etimologie: