15 definiții pentru priva


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.

PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.

priva vtr [At: CALENDARIU (1794), 37/29 / Pzi: ~vez / E: fr priver, lat privare] (Liv) 1-4 A (se) lipsi (de un avantaj sau) de un drept care i se cuvine. 5-6 A (se) lipsi de ceva necesar.

PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de ceva necesar, a-i lua cuiva dreptul sau posibilitatea de a se folosi sau de a se bucura de ceva. Privat de drepturile civile.Refl. M-am privat de altele, dar am ales în schimb niște plăci! C. PETRESCU, Î. II 131.

PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putința (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].

PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunța la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)

A PRIVÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent și necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare

A SE PRIVÁ mă ~éz intranz. A renunța la ceva inerent și necesar. /<fr. priver, lat. privare

privà v. a lua cuiva ce are, a-l lipsi de un folos.

*privéz v. tr. (lat. privare). Lipsesc, despoĭ: a priva pe cineva de un drept. V. refl. Mă lipsesc de o folosință: părințiĭ se privează de multe plăcerĭ numaĭ ca să-ĭ facă pe copiĭ maĭ fericițĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză

privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. și pl. priveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver.Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular).

Intrare: priva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priva
  • privare
  • privat
  • privatu‑
  • privând
  • privându‑
singular plural
  • privea
  • privați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • privez
(să)
  • privez
  • privam
  • privai
  • privasem
a II-a (tu)
  • privezi
(să)
  • privezi
  • privai
  • privași
  • privaseși
a III-a (el, ea)
  • privea
(să)
  • priveze
  • priva
  • privă
  • privase
plural I (noi)
  • privăm
(să)
  • privăm
  • privam
  • privarăm
  • privaserăm
  • privasem
a II-a (voi)
  • privați
(să)
  • privați
  • privați
  • privarăți
  • privaserăți
  • privaseți
a III-a (ei, ele)
  • privea
(să)
  • priveze
  • privau
  • priva
  • privaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)