20 de definiții pentru lipsi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIPSI, lipsesc, vb. IV. 1. Intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. Intranz. (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. Intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ◊ Expr. Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. Refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ Tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó).

LIPSI, lipsesc, vb. IV. 1. Intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. Intranz. (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. Intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ◊ Expr. Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. Refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ Tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó).

lipsi1 [At: EUSTRATIE, PRAV. 17 / Pzi: ~sesc / E: ngr λείπω] 1 vi A nu fi într-un loc unde ar fi trebuit să fie. 2 vi (D. acțiuni, caracteristici, stări sufletești, fenomene ale naturii) A nu se mai manifesta. 3 vi (D. sume, cantități) A constitui o lacună într-un ansamblu. 4-5 vi (Euf) A (nu) exista în cantitate mare. 6-7 vi (Ccd) A (nu) avea ceva. 8-9 vi (Fam; îe) A(-i) ~ o doagă (sau, rar, din doage, pop ~ o sâmbătă) A fi (cam) nebun. 10 vi (D. persoane) A nu fi de față într-un anumit moment Si: a absenta. 11 vi (Înv) A avea lacune. 12 vi (Înv) A fi insuficient. 13 vr (Rar) A nu primi. 14 vi (D. persoane; ccd) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 15 vi (Îe) Puțin sau, rar, nu mult sau un fir de păr ~sește sau a ~sit (ca) să sau ori de Ar mai fi trebuit îndeplinite foarte puține condiții pentru ca o acțiune sau o stare să fie posibile. 16 vr (Reg; d. oameni) A fî nevoit să facă un lucru care nu-i convine. 17 vi (D. obiecte, însușiri omenești etc.) A înceta să mai existe Si: a dispărea, a pieri. 18 vi (D. legi, reglementări, obiceiuri juridice) A-și pierde valabilitatea Si: a se desființa. 19 vi (Înv; ccd; d. însușiri, stări sufletești etc.) A-și pierde din intensitate. 20 vi (Înv;d. soare) A apune. 21 vi (D. oameni) A pleca. 22 vi (D. oameni) A se îndepărta. 23 vi (Înv;d. oameni) A dispărea (6). 24 vi (Înv; d. oameni) A demisiona 25 vi (Asr; îe) (Să) ~sești din ochii mei (sau din fața mea sau dinaintea mea ori de aici!) Dispari din fața mea! 26 vt (Înv) A părăsi pe cineva, devenindu-i necredincios Si: a trăda. 27 vi (Mil; înv; spc) A dezerta (1). 28 vi (Îe) A ~ din viață (sau, rar, dintre vii) A muri (1). 29 vi (Înv) A da înapoi Si: a ceda. 30 vtf (Înv; udp „din”, „de la”, „de lângă”) A face să dispară Si: a alunga, (înv) a izgoni. 31 vrp (Înv; udp „din”, „de la”, „de lângă”) A fi determinat să dispară. 32 vtf (Înv; udp „din”, „de la”, „de lângă”) A scoate pe cineva dintr-o funcție. 33 vtf (Înv; îe) A ~ din viață, de viață sau din lume (pe cineva) A cauza moartea cuiva Si: a ucide. 34 vt (Înv) A răpi. 35 vt (Înv) A smulge cu forța. 36 vt (Înv) A opri pe cineva de la ceva Si: a interzice. 37-38 vt(a), vrp (Udp „de”, rar „de la”) A (i se) lua cuiva ceva care îi aparține sau care îi este necesar Si: a priva, (liv) a frustra, (fig) a văduvi. 39 vrp (Înv; euf; udp „de”) A fi ucis. 40 vt (Nob) A nu manifesta o atitudine, un sentiment. 41 vt (Înv) A priva pe cineva de cele necesare traiului. 42 vr A se abține de la cele necesare traiului, în favoarea altor oameni. 43 vrp A fi privat de către cineva de cele necesare traiului. 44 vr (Pgn; udp „de”) A renunța de bunăvoie la ceva necesar Si: a se priva, (rar) a se debarasa. 45 vr A se abține (1) de la ceva. 46 vr (Pfm; îlv) A se ~ ca Adam de rai A fi silit să renunțe la ceva. 47 vr (Înv; udp „de”) A pierde ceva. 48 vr (Reg; udp „de”) A se apăra. 49 vr (Reg; udp „de”) A se feri (5). 50-51 vi (Înv) (A întârzia sau) a se abține de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii etc. Si: a se codi, a pregeta, a șovăi. 52 vi (Frî; udp „de”, „de la”, „din” sau, rar, ccd) A nu îndeplini o obligație sau o datorie Si: a se sustrage. 53[1] vi (Frî; udp „de”, „de la”, „din” sau, rar, ccd) A omite (1). modificată

  1. În original, adăugat greșit la sfârșit ultimul sens al cuv. lipsire: 16 Absență — LauraGellner

LIPSI, lipsesc, vb. IV. I. Intranz. 1. A nu fi, a nu exista, a nu se afla. Văzînd că lipsește vasul, începu a se boci. ISPIRESCU, L. 30. Portretul părintelui său lipsește din părete. EMINESCU, N. 81. Pe cînd ne lipseau și cărți și tipografie. NEGRUZZI, S. I 3. ◊ (În construcții negative, accentuînd existența) A urmat între ei o luptă îndelungată în care nici cuțitele n-au lipsit. SADOVEANU, O. VI 385. Nu lipsea de la masă vin bun și veselie. CARAGIALE, O. III 62. ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Iubite Ghica, îți scriu pe scurt, căci vremea îmi lipsește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 546. Îi lipsea lucrul cel mai trebuincios, adecă focul. DRĂGHICI, R. 69. 2. (Despre persoane) A nu fi de față, a nu se găsi într-un loc la un anumit moment; a absenta. Maică-sa are să lipsească o vreme destul de lungă, căci, ca totdeauna, are și alte treburi. SADOVEANU, B. 32. Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare cum n-a lipsit nimeni. REBREANU, R. I 264. Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134. ♦ (Întrebuințat mai des la imperativ, uneori determinat prin «din ochii mei», «din fața mea», «dinaintea mea», «de aici») A se da la o parte, a pleca, a dispărea, a fugi. Lipsește din ochii mei și să nu te mai prind pe aici. DUMITRIU, N. 48. Lipsiți din fața mea! a răcnit iar măria-sa Kira. SADOVEANU, D. P. 111. Haiti! lipsește dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa. CREANGĂ, O. A. 151. Lipsiți amîndouă... Să nu vă mai văd. ALECSANDRI, T. I 363. 3. (Uneori construit cu dativul) A mai trebui ceva, a fi incomplet, a fi lipsă. Mai lipsesc cîteva scînduri la gard.Te dedeseră afară pentru niște bani ce lipseau. ALECSANDRI, T. I 381. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», conj. «(ca) să») Lucru ce-i lipse de a veni în desăvîrșită mulțămire, era că nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 100. ◊ Expr. Puțin (sau un fir de păr) lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cît pe-aci, aproape să. Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. MIRONESCU, S. A. 59. Îl socotiră nebun și puțin a lipsit să-l închidă. NEGRUZZI, S. I 203. Puțin lipsi ca să îi pedepsească. GORJAN, H. I 123. Asta (sau atîta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei surprize neplăcute. A-i lipsi (cuiva) o doagă v. doagă. 4. (Întrebuințat mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a ezita, a pregeta. Kir Teodor hangiul n-a lipsit să le spuie în amănunt istoria. SADOVEANU, Z. C. 312. Dacă aflu, nu voi lipsi să vă comunic îndată. CARAGIALE, O. VII 161. ♦ (Franțuzism învechit) A omite, a uita, a se sustrage (de la ceva). Am lipsi tuturor credințelor noastre cerînd o asemenea măsură. ODOBESCU, S. III 347. Mai întîi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor. ALECSANDRI, T. I 133. II. Refl. (Mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se dispensa de ceva, a se priva, a renunța. Nu-mi mai trebuie să-i mai întîlnesc; mă lipsesc. SADOVEANU, P. S. 30. Mă lipsesc de un așa odor. ISPIRESCU, L. 327. Să vă deprindeți a vă lipsi de lucrul ce ați iubi cît de mult. DRĂGHICI, R. 157. ♦ Tranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «de») A lua cuiva ceva necesar, a-l face să nu mai aibă ceva, a-l priva de ceva. Nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201. Moartea o lipsise și de tatăl său. NEGRUZZI, S. I 20. Nu mă lipsi de soru-ta. GORJAN, H. IV 176.

A LIPSI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsă; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci când ar trebui să existe în mod normal. 3) A fi în cantitate insuficientă; a nu fi de ajuns. ◊ A-i ~ cuiva o doagă a nu fi în toate mințile. 4) A se dispensa de ceva. 2. tranz. (persoane) A face să nu mai beneficieze de ceva inerent și necesar; a priva. /<ngr. lipso

LIPSI vb. (Ban., Trans. SY) A trebui. El ști destul, nu-i lipseaste mai mult să înveațe. CS, 92r. Lipszeszk. Placeo. Obligo. Eliminor. AC, 350. Nu numai a sti, ce lipseaște și a înțeleage. PP, 5v; cf. PP, 1v, 2v, 3r, 3v, 4v, 5v, 34v, 40v,75v, 99r, 100v, 101v. Etimologie; ngr. lipsó (viit. lui lipó). Vezi și lipsă. Cf. l i p s ă (a f i ~, a a v e a ~).

lipsì v. 1. a fi lipsă: lipsește ceva; 2. a priva: era lipsit de ajutor 3. a fi absent: a lipsit trei luni; 4. a peri dinaintea ochilor: lipsește d’aci! 5. a renunța: mă lipsesc.

HOMO SUM: HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO (lat.) (Terențiu) = Sînt om; nu-mi lipsește nimic din ceea ce e omenesc.

lipsésc v. intr. (ngr. lipo, aor. élipsa, îs absent; bg. lipsam. V. lipsă). Îs absent, nu-s: lipsesc baniĭ, lipsește profesoru azĭ. Lipsește de aicĭ! fugĭ de aicĭ, peĭ, disparĭ! Asta, atîta maĭ lipsea! asta, atîta maĭ trebuĭa (ca neplăcerea saŭ nenorocirea să fie deplină)! A-țĭ lipsi o doagă, a fi cam nebun (pălit cu leŭca). V. tr. Privez, las fără: a lipsi pe cineva de ajutor, de sfat. V. refl. Mă privez, renunț: e ușor a te lipsi de vin și de carne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipsesc, 3 sg. lipsește, imperf. 1 lipseam; conj. prez. 1 sg. să lipsesc, 3 să lipsească; imper. 2 sg. afirm. lipsește / (pop.) lipsești

lipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipsesc, imperf. 3 sg. lipsea; conj. prez. 3 să lipsească; imper. 2 sg. lipsește

lipsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipsesc, imperf. 3 sg. lipsea; conj. prez. 3 sg. și pl. lipsească; imper. 2 sg. lipsește

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIPSI vb. v. codi, dezerta, dispărea, ezita, fugi, pregeta, șovăi.

LIPSI vb. 1. v. absenta. 2. (livr.) a frustra, a priva, (înv.) a slăbi, (fig.) a văduvi. (A ~ de un drept, de un bun.) 3. v. dispensa.

LIPSI vb. 1. a absenta. (~ de la slujbă.) 2. (livr.) a frustra, a priva, (înv.) a slăbi, (fig.) a văduvi. (A ~ de un drept, de un bun.) 3. a se dispensa, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.)

lipsi vb. v. CODI. DEZERTA. DISPĂREA. EZITA. FUGI. PREGETA. ȘOVĂI.

A lipsi ≠ a se afla

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lipsi (lipsesc, lipsit), vb.1. A nu fi, a nu se găsi. – 2. A suprima, a scoate. – 3. A absenta. – 4. A separa, a despărți. – 5. (Înv.) A se lăsa de. – 6. (Refl.) A părăsi, a renunța la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire. Gr. λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate în parte prin intermediul sl. lipsati (cf. Miklosich, Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din sec. XIV (Mazon, Mélanges Vendryès, 266); cf. alb. lipsem, bg. lipsuvam. Sec. XVII. Der. lipsă, s. f. (carență; absență; necesitate), postverbal (după Roesler 571, din gr. λεĩψις); e dubletul lui lipsis, s. f. (lipsă, carență), sec. XVIII, înv., direct din ngr. λεĩψις (Gáldi 207); lipsit, adj. (nerod, prost); lipsință, s. f. (înv., lipsă); nelipsit, adj. (care se află pretutindeni). Miklosich, Bulg., 126 crede că bg. lipsuvam provine din rom., ceea ce nu e sigur.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) ori iei, ori te lipsești – Modalitate de a propune un lucru care trebuie acceptat ca atare ori respins.

CAETERA DESIDERANTUR (DESUNT) (lat.) celelalte sunt de dorit (lipsesc) – Mențiune pe o lucrare considerată incompletă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i lipsi o doagă expr. a fi nebun.

Intrare: lipsi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipsi
  • lipsire
  • lipsit
  • lipsitu‑
  • lipsind
  • lipsindu‑
singular plural
  • lipsește
  • lipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipsesc
(să)
  • lipsesc
  • lipseam
  • lipsii
  • lipsisem
a II-a (tu)
  • lipsești
(să)
  • lipsești
  • lipseai
  • lipsiși
  • lipsiseși
a III-a (el, ea)
  • lipsește
(să)
  • lipsească
  • lipsea
  • lipsi
  • lipsise
plural I (noi)
  • lipsim
(să)
  • lipsim
  • lipseam
  • lipsirăm
  • lipsiserăm
  • lipsisem
a II-a (voi)
  • lipsiți
(să)
  • lipsiți
  • lipseați
  • lipsirăți
  • lipsiserăți
  • lipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipsesc
(să)
  • lipsească
  • lipseau
  • lipsi
  • lipsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lipsi, lipsescverb

  • 1. intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzînd că lipsește vasul, începu a se boci. ISPIRESCU, L. 30. DLRLC
    • format_quote Portretul părintelui său lipsește din părete. EMINESCU, N. 81. DLRLC
    • format_quote Pe cînd ne lipseau și cărți și tipografie. NEGRUZZI, S. I 3. DLRLC
    • format_quote A urmat între ei o luptă îndelungată în care nici cuțitele n-au lipsit. SADOVEANU, O. VI 385. DLRLC
    • format_quote Nu lipsea de la masă vin bun și veselie. CARAGIALE, O. III 62. DLRLC
    • 1.1. (Construit cu dativul) A nu avea ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce-ți lipsește?. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Iubite Ghica, îți scriu pe scurt, căci vremea îmi lipsește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 546. DLRLC
      • format_quote Îi lipsea lucrul cel mai trebuincios, adecă focul. DRĂGHICI, R. 69. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: absenta
    • format_quote Maică-sa are să lipsească o vreme destul de lungă, căci, ca totdeauna, are și alte treburi. SADOVEANU, B. 32. DLRLC
    • format_quote Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare cum n-a lipsit nimeni. REBREANU, R. I 264. DLRLC
    • format_quote Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
    • format_quote Nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134. DLRLC
    • 2.1. mai ales (la) imperativ A se da la o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lipsește din ochii mei și să nu te mai prind pe aici. DUMITRIU, N. 48. DLRLC
      • format_quote Lipsiți din fața mea! a răcnit iar măria-sa Kira. SADOVEANU, D. P. 111. DLRLC
      • format_quote Haiti! lipsește dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa. CREANGĂ, O. A. 151. DLRLC
      • format_quote Lipsiți amîndouă... Să nu vă mai văd. ALECSANDRI, T. I 363. DLRLC
  • 3. intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai lipsesc câteva scânduri la gard. DLRLC
    • format_quote Te dedeseră afară pentru niște bani ce lipseau. ALECSANDRI, T. I 381. DLRLC
    • format_quote Lucru ce-i lipse de a veni în desăvîrșită mulțămire, era că nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 100. DLRLC
    • chat_bubble Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau )... = cât pe-aici, aproape să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. MIRONESCU, S. A. 59. DLRLC
      • format_quote Îl socotiră nebun și puțin a lipsit să-l închidă. NEGRUZZI, S. I 203. DLRLC
      • format_quote Puțin lipsi ca să îi pedepsească. GORJAN, H. I 123. DLRLC
    • chat_bubble Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-i lipsi (cuiva) o doagă. DLRLC
  • 4. intranzitiv (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Kir Teodor hangiul n-a lipsit să le spuie în amănunt istoria. SADOVEANU, Z. C. 312. DLRLC
    • format_quote Dacă aflu, nu voi lipsi să vă comunic îndată. CARAGIALE, O. VII 161. DLRLC
    • 4.1. franțuzism învechit A se sustrage (de la ceva). DLRLC
      • format_quote Am lipsi tuturor credințelor noastre cerînd o asemenea măsură. ODOBESCU, S. III 347. DLRLC
      • format_quote Mai întîi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor. ALECSANDRI, T. I 133. DLRLC
  • 5. reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-mi mai trebuie să-i mai întîlnesc; mă lipsesc. SADOVEANU, P. S. 30. DLRLC
    • format_quote Mă lipsesc de un așa odor. ISPIRESCU, L. 327. DLRLC
    • format_quote Să vă deprindeți a vă lipsi de lucrul ce ați iubi cît de mult. DRĂGHICI, R. 157. DLRLC
    • 5.1. tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: priva
      • format_quote Nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201. DLRLC
      • format_quote Moartea o lipsise și de tatăl său. NEGRUZZI, S. I 20. DLRLC
      • format_quote Nu mă lipsi de soru-ta. GORJAN, H. IV 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.