8 definiții pentru lipsire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lipsire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: lipsi] 1 Privare a cuiva de ceva. 2 (Înv) Concediere. 3 (Prc) Privare a cuiva de cele necesare traiului. 4 (Înv; spc) Abținere de la cele necesare traiului, în favoarea altor oameni. 5 Renunțare de bunăvoie la ceva necesar. 6 (Înv) Insuficiență. 7 Dispariție a unui obiect sau a unei însușiri. 8 Pierdere a valabilității. 9 Demisionare. 10 Îndepărtare a cuiva de undeva. 11 Răpire. 12 Deposedare violentă a cuiva de ceva necesar traiului. 13 Oprire a cuiva de a face ceva. 14 Sustragere de la îndeplinirea unei obligații. 15 Omitere. 16 Absență.

LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) lipsi.V. lipsi.

LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) lipsi.V. lipsi.

LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (Învechit) Faptul de a lipsi; lipsă, absență. Lipsirea mea va șterge genele tale – udate. BOLINTINEANU, O. 205. Cît pentru lipsirea de respect cătră beizadele... am întrebat de aceste pîre. KOGĂLNICEANU, S. 119.

lipsire f. lipsă de timp, absență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lipsíre (înv.) s. f., g.-d. art. lipsírii; pl. lipsíri

lipsíre s. f., g.-d. art. lipsírii; pl. lipsíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIPSÍRE s. v. absență, lipsă.

lipsire s. v. ABSENȚĂ. LIPSĂ.

Intrare: lipsire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipsire
  • lipsirea
plural
  • lipsiri
  • lipsirile
genitiv-dativ singular
  • lipsiri
  • lipsirii
plural
  • lipsiri
  • lipsirilor
vocativ singular
plural