3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIPÍT1 s. n. Lipire. – V. lipi.

LIPÍT2, -Ă, lipiți, -te, adj. 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreții patologice; fig. care se închide fără voie din cauza somnului. 2. (Și adv.) Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând. Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac. – V. lipi.

LIPÍT2, -Ă, lipiți, -te, adj. 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreții patologice; fig. care se închide fără voie din cauza somnului. 2. (Și adv.) Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând. Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac. – V. lipi.

lipit2, ~ă a [At: CORESI, ap. GCR I, 23/3 / V: (îvr) lep~ / E: lipi] 1 Fixat de ceva cu ajutorul unei materii cleioase Si: aplicat, atașat. 2 (D. obiecte sau fragmente de obiecte) Asamblat cu ajutorul unui adeziv sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil Si: sudat. 3 (Pfm; îe) A fi ~ de foame sau a avea (ori a fi cu) coastele ~e de foame A fi foarte flămând. 4 (D. materii vâscoase) Prins prin atingere de ceva. 5 (Pop) Îngemănat. 6 (Îvr) Care este în legătură cu ceva Si: aferent. 7 (D. construcții sau d. părți ale lor) Acoperit cu un strat de muruială și netezit. 8 (Fig; d. ochi sau d. privire) Orientat și fixat asupra unui lucru. 9 (În orânduirea feudală; d. oameni) Care nu poate pleca pe altă moșie Vz legat. 10 (Îs) Sărăcie ~ă Sărăcie extremă. 11 (Pop; îe) A fi sărac (sau, rar, calic sau sărman) ~ pământului A fi foarte sărac. 12 Situat în apropierea cuiva sau a ceva Si: învecinat. 13 Pus în contact imediat, astfel încât să se atingă cu altceva sau cu altcineva. 14 (Înv; d. localități, terenuri, teritorii) Încorporat. 15 (Înv) Completat. 16 (Îvr) Care are trăsături asemănătoare cu un alt obiect. 17 (Asr) Legat sufletește de ceva sau de cineva Si: atașat. 18 Care nu se desparte de ceva sau de cineva. 19 (Îvr; d. oameni) Pripășit. 20 (Îvr; d. oameni) Stabilit. 21 (Înv; d. oameni) Devotat cuiva. 22 (Reg) Foarte asemănător.

lipit1 sn [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~uri / E: lipi] 1-4 Lipire (1-4). 5 (Îvr) Etanșare (1). 6 (Pop) Lipitură (3).

LIPÍT2, -Ă, lipiți,-te, adj. 1. Prins, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase (sau printr-un procedeu tehnic). V. încleiat, sudat. Țevi lipite. ♦ (Despre pleoape sau ochi) Care se deschide cu greu. Da, da... rosti Ionici, ridicîndu-se în capul oaselor, cu ochii lipiți. CAMILAR, N. I 15. 2. Fig. (Despre persoane sau lucruri; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Foarte apropiat de cineva sau de ceva, strîns alăturat. Ilenuța Precup grăbește mărunt-mărunt, pe lîngă casele lipite una de alta. C. PETRESCU, A. 460. Sub lampă, două mese, lipite una de alta și acoperite cu o față de masă cenușie. DELAVRANCEA, H. T. 217. Un zîmbet trist și sfînt Pe buzele-i lipite. EMINESCU, O. I 288. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămînd; a fi lihnit de foame. (Sărac sau calic) lipit (pămîntului) = extrem de sărac. [Popa Bradu] n-a vrut... să pornească cu mortul pînă nu i se aduce o trăsură, măcar că neamul mortului era sărac lipit. PAS, Z. I 232. I s-o scos averea la mezat... o rămas lipită pămîntului. ALECSANDRI, T. 258. A rămas calic lipit pămîntului. ȘEZ. III 11.

lipit a. 1. prins cu ceva cleios; 2. uns cu pământ galben: prispă lipită; 3. strâns, apropiat: stă lipit de zid; lipit (pământului), foarte sărac, ajuns la sapă de lemn (aluziune la starea de servitute a țăranului clăcaș, legat de pământul în care locuia): suntem lipiți de țernă și lumea e calică AL. ║ n. acțiunea de a lipi: lipitul afișelor.

lipít, -ă adj. Prins, fixat cu cleĭ. Uns, acoperit cu lut: vatră lipită. Chear alăturea, exact alăturat: a sta lipit de perete. Calic (orĭ sărac) lipit saŭ lipit pămîntuluĭ (mlat. glebae astrictus), foarte sărac (amintire de la șerbiĭ care n’aveaŭ voĭe să strămute de pe o moșie pe alta).

LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a da cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.

lipi [At: PSALT. HUR. 17r/25 / V: (înv) lepi / Pzi: ~pesc / E: slv лѣпити] 1 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor) A asambla cu ajutorul unei substanțe adezive Si: a atașa, a fixa, a prinde. 2 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor) A uni printr-un procedeu tehnic Si: a suda. 3 vr A se fixa de ceva Si: a se agăța, a se prinde. 4 vr (D. două sau mai multe obiecte) A se prinde unul de altul. 5 vr (Îe) A se ~ ca scaiul (de cineva) A însoți permanent, stânjenind pe cineva. 6 vr (D. ochi sau pleoape) A se deschide greu sau incomplet din cauza unor secreții patologice. 7 vr (D. ochi sau pleoape) A se închide din cauza somnului sau a oboselii. 8 vr (Mai ales d. materii lichide) A se prinde prin atingere de ceva. 9 vr (înv) A rămâne imobil Si: a se înțepeni. 10-11 vtr A (se) reuni. 12 vt(a) (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de muruială pentru a astupa găurile și a netezi Si: a măltări, a mânji, a murlui, a murui, a tencui1. 13-14 vti (Pop) A bate (pe cineva). 15-16 vti (Spc) A pălmui (pe cineva). 17 vt (Pfm; îlv) A ~ o minciună A minți. 18 vr (Îvp; d. boli) A fi contagioasă. 19 vr (D. boli) A fi contractată de cineva Si: a afecta. 20 vr (D. somn) A cuprinde pe cineva. 21 vr (Pop; d. alimente) A-i prii cuiva. 22 vr (Pop; d. medicamente, tratamente) A-și face efectul. 23 vr (Fig; d. ochi sau privire) A se îndrepta fixându-se asupra unui lucru. 24 vt (C. i. două sau mai multe lucruri) A pune în contact imediat, astfel încât să se atingă. 25 vr A se apropia de cineva sau de ceva Si: a se atinge. 26 vt(a) (Înv) A adăuga (1). 27 vt(a) (Înv) A completa. 28 vr A stabili o relație cu cineva Si: a se apropia, a se atașa, a se împrieteni. 29 vr (Pop; îe) A nu se putea ~ de cineva A nu se putea înțelege cu cineva. 30 vr (Îae) A nu se putea baza pe sprijinul cuiva. 31 vr (Îe) A se ~ de inima (sau de sufletul) cuiva A(-i) fi drag cuiva. 32 vr (Îvp) A se uni cu cineva pentru atingerea unui scop comun Si: a se asocia. 33 vr (D. ființe) A se pripăși. 34 vr (Îvr) A-și stabili reședința Si: a se așeza. 35 vr A adera la ideile, preceptele, faptele cuiva. 36 vr (D. oameni) A se lega sufletește de ceva sau de cineva Si: a se atașa. 37 vr (Pop; îe) A-și ~ (sau a i se ~) inima (de sau către ceva) A fi atras de ceva sau de cineva. 38 vt A atrage (4). 39 vt (Înv) A domina (1). 40 vr (Îvr) A admite (3). 41 vt A pune ceva pe seama cuiva sau a ceva Si: a atribui. 42 vr A fi valorificat de către cineva. 43 vr A deveni propriu cuiva. 44 vr (Pfm; îe) A nu se ~ învățătura (de cineva) A nu asimila cu ușurință cunoștințe noi. 45 vr (Pfm; îae) A nu fi atras de învățătură.

LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.

LIPÍ, lipesc, vb. IV. Tranz. 1. A împreuna, a uni două obiecte sau două fragmente de obiecte cu ajutorul unei materii cleioase; a îmbina prin topire, cu ajutorul unui material străin, două piese metalice. V. suda. Ziarul a fost rupt în patru bucăți și apoi lipit la loc. STANCU, U.R.S.S. 27. Foile rupte erau lipite și cîrpite fiecare la locul lor, cu o minuțioasă îngrijire. GHICA, S. A. 139. ♦ (Cu privire la scrisori, plicuri) A închide. El pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa. CARAGIALE, O. II 293. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza secrețiilor; fig. a se închide de somn. Cînd m-am sculat dimineața, ochii mi se lipiseră și parcă mă bătuse cineva cu măciuca. PREDA, Î. 21. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A prinde de..., a fixa, a aplica. Luînd din mînă-i volnic lumînarea O lipi de-o piatră. COȘBUC, P. II 248. ◊ Refl. Fig. Nici tu junghi, nici tu friguri, nici altă boală nu s-a lipit de noi. CREANGĂ, A. 28. Avea un caracter blînd, vesel, plăcut și nepăsător; întristarea nu s-a lipit de dînsul. GHICA, S. A. 84. Somn de el nu se lipește. TEODORESCU, P. P. 311. ◊ Expr. (Mai ales la forma negativă) A se lipi învățătura (de cineva) = a putea învăța, a reține un lucru. ♦ Refl. Fig. (Despre alimente, medicamente) A se prinde, a prii; a produce efectul dorit. Geaba beau, geaba mănînc... Cumpăr pîne și măsline și nu se lipesc de mine. BIBICESCU, P. P. 116. ♦ Refl. (Despre materii vîscoase) A se prinde (de ceva), a fi lipicios. Mierea se lipește de degete. 3. (Cu determinări introduse prin prep. «de», «în», rar «la») A pune în strînsă apropiere, a alătura, a atinge de cineva sau de ceva. Își lipise fruntea în zăpada rece să se răcorească și să prindă putere. C. PETRESCU, S. 156. Simon își lipi portocala de obraz. SAHIA, N. 106. Criton... căută să-l lipească cu umerii la pămînt. ANGHEL-IOSIF, C. L. 37. ◊ (Poetic) Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, V. 110. ◊ Expr. A lipi o palmă (cuiva) = a trage, a cîrpi (cuiva) o palmă. (Cu inversarea complementului, eliptic) Mă lipise... de era pe aci, pe-aci să mă nădușesc. RETEGANUL, P. III 39. ◊ Refl. Trebuiseră să se lipească de pămînt în vreun tufiș pentru a scăpa de urmărire. DUMITRIU, N. 118. Să fugim... zise ea, lipindu-se mai tare de pieptul lui. EMINESCU, N. 9. (Reciproc) Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77. ◊ (Construit cu dativul) Lăsă jos binișor căpătîiul brîului și se lipi pămîntului. GALACTION, O. I 300. ♦ Refl. Fig. A se apropia de cineva, a se atașa, a se alipi, a intra în relații. A intrat în facultate, a învățat, s-a zbuciumat, l-a întîlnit pe Lascăr, s-a lipit de el. BARANGA, I 194. Pe lîngă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen... Acela era tînărul Filimon. GHICA, S. A. 79. ♦ Refl. Fig. (Învechit) A intra în grațiile cuiva. Acesta era planul lui Moțoc ca să se poată lipi de Lăpușneanu. NEGRUZZI, S. I 142. 4. A întinde netezind apoi cu palma udă un strat de lut sau pămînt muiat și bine frămîntat (amestecat uneori cu balegă) pe podeaua sau pe pereții caselor sau pe cuptorul de pîine spre a astupa crăpăturile sau golurile. Își lipea casa cu glod din uliță. SADOVEANU, E. 120. Pe stînga sînt un șir de odăi joase, țărănești, cu prispă lipită cu lut. CAMIL PETRESCU, O. I 205. Fata... călcă lut și lipi cuptiorul. CREANGĂ, P. 287.

A SE LIPÍ mă ~ésc intranz. 1) A se apropia, prinzându-se strâns (de ceva sau de cineva). ◊ A (nu) se ~ învățătura de cineva a fi incapabil de a-și însuși anumite cunoștințe. 2) (despre pleoape, ochi) A sta închis din cauza unor secreții vâscoase solidificate. ◊ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se închide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrană) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufletește de cineva; a se atașa; a se lega. /<sl. lĕpiti

A LIPÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte sau părți ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substanțe cleioase; a împreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A închide, umezind marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare în stare incandescentă; a suda. 4) (urmat de prepozițiile de, în, la) A apropia, alăturând strâns. ~ fruntea de geam. ◊ ~ (cuiva) o palmă a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palmă. 5) A face să se lipească. 6) (pereți, crăpături de pe pereți) A acoperi cu un strat de lut frământat cu apă (în scopuri protectoare); a murui. /<sl. lĕpiti

lipì v. 1. a prinde, vorbind de ceva unsuros sau cleios: mierea sau coca se lipește de deget; 2. a prinde cu cleiu sau cu ceva analog: a lipi ferestrele cu cocă, a lipi cu plumb; 3. a unge sau astupa cu lut: a lipi pereții; fam. a lipi o palmă; 4. fig. a apropia, a alătura: somn de el nu se lipește POP.; 5. a se lega strâns prin dragoste, a se alipi. [Slav. LIPĬETI].

lipésc și (vechĭ) lepésc v. tr. (vsl. lĭepiti. V. lip). Fixez cu cleĭ: a lipi o hîrtie pe perete, un lemn de altu. Ung, muruĭesc, acoper cu lut amestecat cu apă: a lipi perețiĭ, vatra, a lipi pe jos. Fig. Fam. Trag palme: a lipi pe cineva, a lipi cuĭva o palmă. V. refl. Mă prind, mă fixez din cauza cleĭuluĭ: plicu s’a lipit bine. Fig. Fam. Somnu nu se lipește de mine, nu pot adormi. A te lipi de cineva, a te alipi, a te împrieteni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 să lipeáscă

lipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lipeáscă

arată toate definițiile

Intrare: lipit (adj.)
lipit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipit
  • lipitul
  • lipitu‑
  • lipi
  • lipita
plural
  • lipiți
  • lipiții
  • lipite
  • lipitele
genitiv-dativ singular
  • lipit
  • lipitului
  • lipite
  • lipitei
plural
  • lipiți
  • lipiților
  • lipite
  • lipitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lipit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipit
  • lipitul
  • lipitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lipit
  • lipitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lipi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipi
  • lipire
  • lipit
  • lipitu‑
  • lipind
  • lipindu‑
singular plural
  • lipește
  • lipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipesc
(să)
  • lipesc
  • lipeam
  • lipii
  • lipisem
a II-a (tu)
  • lipești
(să)
  • lipești
  • lipeai
  • lipiși
  • lipiseși
a III-a (el, ea)
  • lipește
(să)
  • lipească
  • lipea
  • lipi
  • lipise
plural I (noi)
  • lipim
(să)
  • lipim
  • lipeam
  • lipirăm
  • lipiserăm
  • lipisem
a II-a (voi)
  • lipiți
(să)
  • lipiți
  • lipeați
  • lipirăți
  • lipiserăți
  • lipiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipesc
(să)
  • lipească
  • lipeau
  • lipi
  • lipiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lipit (adj.)

  • 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: dezlipit attach_file un exemplu
    exemple
    • Țevi lipite.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreții patologice.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Da, da... rosti Ionici, ridicîndu-se în capul oaselor, cu ochii lipiți. CAMILAR, N. I 15.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. figurat Care se închide fără voie din cauza somnului.
        surse: DEX '09
  • 2. (și) adverbial Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ilenuța Precup grăbește mărunt-mărunt, pe lîngă casele lipite una de alta. C. PETRESCU, A. 460.
      surse: DLRLC
    • Sub lampă, două mese, lipite una de alta și acoperite cu o față de masă cenușie. DELAVRANCEA, H. T. 217.
      surse: DLRLC
    • Un zîmbet trist și sfînt Pe buzele-i lipite. EMINESCU, O. I 288.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. expresie Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • [Popa Bradu] n-a vrut... să pornească cu mortul pînă nu i se aduce o trăsură, măcar că neamul mortului era sărac lipit. PAS, Z. I 232.
        surse: DLRLC
      • I s-o scos averea la mezat... o rămas lipită pămîntului. ALECSANDRI, T. 258.
        surse: DLRLC
      • A rămas calic lipit pămîntului. ȘEZ. III 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lipi
    surse: DEX '09 DEX '98

lipit (s.n.)

etimologie:

  • vezi lipi
    surse: DEX '09 DEX '98

lipi

  • 1. tranzitiv A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezlipi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ziarul a fost rupt în patru bucăți și apoi lipit la loc. STANCU, U.R.S.S. 27.
      surse: DLRLC
    • Foile rupte erau lipite și cîrpite fiecare la locul lor, cu o minuțioasă îngrijire. GHICA, S. A. 139.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • El pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa. CARAGIALE, O. II 293.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.2.1. figurat A se închide fără voie de somn.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Cînd m-am sculat dimineața, ochii mi se lipiseră și parcă mă bătuse cineva cu măciuca. PREDA, Î. 21.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Cu determinări introduse prin prepoziția «de») A prinde de...
    exemple
    • Luînd din mînă-i volnic lumînarea O lipi de-o piatră. COȘBUC, P. II 248.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Nici tu junghi, nici tu friguri, nici altă boală nu s-a lipit de noi. CREANGĂ, A. 28.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Avea un caracter blînd, vesel, plăcut și nepăsător; întristarea nu s-a lipit de dînsul. GHICA, S. A. 84.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Somn de el nu se lipește. TEODORESCU, P. P. 311.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie reflexiv figurat (Mai ales la forma negativă) A se lipi învățătura (de cineva) = a putea învăța, a reține un lucru.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre privire) A se fixa, a se pironi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fixa pironi
  • 4. reflexiv (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adera attach_file un exemplu
    exemple
    • Mierea se lipește de degete.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prii attach_file un exemplu
    exemple
    • Geaba beau, geaba mănînc... Cumpăr pîne și măsline și nu se lipesc de mine. BIBICESCU, P. P. 116.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. tranzitiv reflexiv A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alătura atinge attach_file 8 exemple
    exemple
    • Își lipise fruntea în zăpada rece să se răcorească și să prindă putere. C. PETRESCU, S. 156.
      surse: DLRLC
    • Simon își lipi portocala de obraz. SAHIA, N. 106.
      surse: DLRLC
    • Criton... căută să-l lipească cu umerii la pămînt. ANGHEL-IOSIF, C. L. 37.
      surse: DLRLC
    • poetic Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, V. 110.
      surse: DLRLC
    • Trebuiseră să se lipească de pămînt în vreun tufiș pentru a scăpa de urmărire. DUMITRIU, N. 118.
      surse: DLRLC
    • Să fugim... zise ea, lipindu-se mai tare de pieptul lui. EMINESCU, N. 9.
      surse: DLRLC
    • reciproc Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77.
      surse: DLRLC
    • Lăsă jos binișor căpătîiul brîului și se lipi pămîntului. GALACTION, O. I 300.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie tranzitiv A lipi cuiva o palmă = a trage, a da cuiva o palmă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • eliptic Mă lipise... de era pe-aci, pe-aci să mă nădușesc. RETEGANUL, P. III 39.
        surse: DLRLC
    • 6.2. reflexiv figurat A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • A intrat în facultate, a învățat, s-a zbuciumat, l-a întîlnit pe Lascăr, s-a lipit de el. BARANGA, I 194.
        surse: DLRLC
      • Pe lîngă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen... Acela era tînărul Filimon. GHICA, S. A. 79.
        surse: DLRLC
    • 6.3. reflexiv figurat învechit A intra în grațiile cuiva.
      exemple
      • Acesta era planul lui Moțoc ca să se poată lipi de Lăpușneanu. NEGRUZZI, S. I 142.
        surse: DLRLC
  • 7. tranzitiv A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Își lipea casa cu glod din uliță. SADOVEANU, E. 120.
      surse: DLRLC
    • Pe stînga sînt un șir de odăi joase, țărănești, cu prispă lipită cu lut. CAMIL PETRESCU, O. I 205.
      surse: DLRLC
    • Fata... călcă lut și lipi cuptiorul. CREANGĂ, P. 287.
      surse: DLRLC

etimologie: