DEZLIPI, dezlipesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Pref. dez- + lipi.

dezlipi [At: NEAGOE, ap. GCR I, 167/41 / V: (înv) ~lepi / S și: desl~ / E: dez- + lipi] 1 vt (C.i. corpuri lipite cu ajutorul unei substanțe adezive, a unei suduri etc. sau pex, lipite prin forța aderenței) A face să nu mai fie lipit Si: a desface, a desprinde. 2 vt (C.i. scrisori, plicuri) A deschide, desfăcând marginile lipite. 3 vt (Fig; c.i. ochii, privirea, de obicei în forma negativă) A întoarce cu greu (de la cineva sau de la ceva). 4-5 vtr (Udp „de” sau „din”) A se îndepărta sau a face să se îndepărteze (de o ființă sau de un lucru foarte apropiat, de care se atinge sau stă proptit) Si: a (se) despărți, (înv) a se dezlipi (2-3). 6 vr (D. vehicule) A se pune în mișcare depărtându-se (de locul staționării). 7 vt A face să nu mai fie apropiat (de ceva) Si: a da la o parte, a îndepărta. 8-9 vtr A (se) rupe (de întregul din care face parte), a (se) desprinde (dintr-un tot, dintr-un ansamblu) Si: a (se) detașa, a (se) separa. 10 vt (Îvr) A extrage. 11 vr (Reg; d. oameni) A mânca excesiv de mult.

DEZLIPI, dezlipesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Dez- + lipi.

DEZLIPI, dezlipesc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde, a se desface din locul unde este lipit, prins sau fixat. Ninsoarea, dezlipindu-se de crengi, pocnea în cascheta lui Teofil. GALACTION, O. I 405. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Sloiul se dezlipi și porni... la vale. SANDU-ALDEA, U. P. 121. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește îndată, nu poate exista. BOLINTINEANU, O. 2. ◊ Tranz. A vorbit rar, abia dezlipind buzele. G. M. ZAMFIRESCU. M. D. II 69. ◊ Fig. Puse vadra pe jos, fără să-și dezlipească ochii de la el. DUMITRIU, P. F. 60. [Reprezentantul guvernului] făcu și primi vizite cu oficialitatea înghețată a unui zîmbet ce nu i se dezlipi de buze. MACEDONSKI, O. III 64. 2. (Despre persoane) A se depărta de un obiect de care stă foarte aproape. Pe urmă s-a dezlipit de perete, a ieșit din țundră cu o smuncitură a umerilor, a pășit și... și-a sprijinit mîinile pe marginea mesei. GALAN, Z. R. 284. ◊ Fig. [Pe timpul holerei] numai sărăcimea și acei puțini împiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor – de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții – mai rămăseseră [în oraș]. NEGRUZZI, S. I 291. ◊ Tranz. Cum nu se dă... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 115. ♦ A se depărta de o persoană, a se despărți. Oana [către Ștefan]: – De multe ori mă gîndesc că de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aș fi dezlipit de măria-ta. DELAVRANCEA, A. 132. Ei nu se puteau dezlipi de dînsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22.

A DEZLIPI ~esc tranz. A face să se dezlipească. /dez- + a lipi

A SE DEZLIPI mă ~esc intranz. 1) (despre obiecte lipite) A se desprinde din locul unde a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se descleia. 2) A se deplasa la o anumită distanță (față de ceva sau de cineva); a se îndepărta. /dez- + a lipi

dezlepi v vz dezlipi

dizlipi v vz dezlipi

deslipì v. 1. a desface ce era lipit; 2. fig. a separa, a depărta.

dezlipésc v. tr. Desprind ceĭa ce era lipit. Fig. Depărtez, separ: pe bețiv nu-l poțĭ dezlipi de cîrcĭumă.

dezlipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlipesc, 3 sg. dezlipește, imperf. 1 dezlipeam; conj. prez. 1 sg. să dezlipesc, 3 să dezlipească

dezlipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlipesc, imperf. 3 sg. dezlipea; conj. prez. 3 să dezlipească

dezlipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlipesc, imperf. 3 sg. dezlipea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezlipească

dezlipi

deslipesc, -peam 1 imp.

DEZLIPI vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de el.)

DEZLIPI vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de el.)

A se dezlipi ≠ a se încleia

A dezlipi ≠ a încleia, a lipi

A (se) dezlipi ≠ a (se) lipi