LIPI (-pesc) I. vb. tr. 1 A uni strîns, a împreuna un lucru de altul cu cleiu sau cu altă substanță cleioasă: ~ o hîrtie ruptă; ~ o scrisoare, o țigară; ~ tapetele pe pereți; ~ cu plumb, cu cositor ¶ 2 ~ cu pămînt, cu lut, cu humă, cu baligă, etc., a astupa găurile sau crăpăturile cu pămînt, etc.: fata lipi și șterse cuptorul și-și căută de drum (ISP.); în primăvară, luă un Țigan, îl puse să frămînte imală și-și lipi casa (SLV.); ~ ferestrele, a astupa crăpăturile dintre cercevele ¶ 3 Ⓕ F ~ cuiva o palmă, a trage o palmă ¶ 4 A pune foarte aproape un lucru de altul, a-l așeza strîns de altul: a-și ~ fruntea de geam; ~ scaunele de perete ¶ 5 ‡ A alipi. II. vb. refl. 1 A se uni strîns cu o substanță cleioasă: foile se lipesc între ele cu gumă; tablele de tinichea se lipesc una de alta cu cositor; Ⓕ: nu se lipește învățătura de el ¶ 2 A se apropia strîns de cineva: de frică, s’a încleștat de gîtul lui... și s’a lipit de dînsul (CRG.) ¶ 3 A se astupa găurile sau crăpăturile cu pămînt, cu lut, cu plumb, etc.: pereții caselor se lipesc cu humă; găurile vaselor de metal se lipesc cu cositor ¶ 4 A se alipi: se lipise de noi doi cu inima și cu sufletul (I.-GH.) ¶ 5 A se atinge: trase cu toate săgețile..., dară ași! unde să se lipescă săgețile de pielea lui? (ISP.); (în spec. verb. de o boală, de farmece a se prinde (aducînd vătămare): făcîndu-se un porumbel, ca să nu se lipescă farmecele de el (ISP.) ¶ 6 A prii, a aduce un folos: mănînc bine, dar nu se lipește de mine [vsl. lĕpiti].