lipésc și (vechĭ) lepésc v. tr. (vsl. lĭepiti. V. lip). Fixez cu cleĭ: a lipi o hîrtie pe perete, un lemn de altu. Ung, muruĭesc, acoper cu lut amestecat cu apă: a lipi perețiĭ, vatra, a lipi pe jos. Fig. Fam. Trag palme: a lipi pe cineva, a lipi cuĭva o palmă. V. refl. Mă prind, mă fixez din cauza cleĭuluĭ: plicu s’a lipit bine. Fig. Fam. Somnu nu se lipește de mine, nu pot adormi. A te lipi de cineva, a te alipi, a te împrieteni.