3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICĂRÍRE, licăriri, s. f. Faptul de a licări; licărit, licăriș. 1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. Sclipire, lucire. [Var.: licuríre s. f.] – V. licări.

LICĂRÍRE, licăriri, s. f. Faptul de a licări; licărit, licăriș. 1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. Sclipire, lucire. [Var.: licuríre s. f.] – V. licări.

licărire1 sf [At: POLIZU / V: (îvp) licur~ / Pl: ~ri / E: licări1] 1-3 Lumină (de slabă intensitate) (difuză sau) intermitentă Si: licăr (4), licăriș (1), licărit1 (1-3), licăritură, (pop) licurici (8), (îvr) licureală. 4 (Reg) Fulgerare. 5 (Mun) Clipire. 6 (Reg) Mocnire a focului Si: licărit1 (6). 7 Reflectare cu intermitență a luminii Si: licărit1 (7), lucire, sclipire, strălucire. 8 (Fig) Manifestare. 9 (Reg) Mișcare rapidă și neregulată Si: licărit1 (9). 10 (Mun) Producere a unei senzații dureroase bruște Si: licărit1 (10), săgetare. 11 (Ban) Producere a unui fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului Si: licărit1 (11). 12 (Mol; d. ape curgătoare) Producere a unui zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: clipocire1 (1), licăriș (2), licărit1 (12).

LICĂRÍRE, licăriri, s. f. 1. Faptul de a licări; lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. V. scînteiere, pîlpîire. Stelele apărură deodată și sub licărirea lor Dunărea se arătă albă. GALACTION, O. I 198. Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63. O licărire de lumină se ivește ca o stea tremurătoare în fundul unei nopți de vară. VLAHUȚĂ, O. A. II 216. ◊ Fig. O licărire de nădejde îl înviora pentru cîteva clipe. BART, E. 345. 2. Sclipire, lucire, strălucire (a metalelor, pietrelor prețioase, obiectelor lucioase, ochilor etc.). Avea în ochi o licărire deznădăjduită. DUMITRIU, N. 111. Ochii ei îl învăluiră într-o licărire scurtă de bucurie. VORNIC, P. 49. Iar pe vechiul zid, pe care liliacu-atîrnă grape, Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. – Variantă: licuríre (ODOBESCU, S. I 142) s. f.

licărire f. 1. lumină slabă; 2. fig. ușoară aparență: o licărire de speranță.

licăríre f. Lumină slabă. Fig. Ușoară aparență: o licărire de speranță.

LICĂRÍ, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre.Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LICĂRÍ, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre.Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LICURÁ vb. I v. licări.

LICURÍ vb. IV v. licări.

LICURÍRE s. f. v. licărire.

licăire sf [At: LB / V: (reg) ~ări~ / Pl: ~ri / E: licăi1] (Înv) 1 (Trs) Hrănire a animalelor făcând un zgomot caracteristic Si: lipăire, (rar) licăit1 (1). 2 (Pex) Hrănire a oamenilor cu poftă, cu lăcomie Si: (rar) licăit1 (2). 3-4 (Pex; d. oameni) (Sorbire sau) lingere a ultimelor resturi ale unui aliment, făcând un zgomot caracteristic Si: (rar) licăit1 (3-4). 5 (Reg) Stricare a poftei de mâncare prin consumarea unor dulciuri Si: (rar) licăit1 (5). 6 (Reg; d. frunze) Fâșâire.

licări1 [At: HELIADE, O. I, 129 / V: (îvp) licuri, (reg) ~căi, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc și licăr / E: pbl fo cf licăi1] 1-3 vi A emite (brusc) o lumină de intensitate (scăzută sau) variabilă. 4 vi (Reg) A fulgera. 5 vi (Reg; d. foc) A mocni. 6 vi (Mun) A clipi. 7 vi A reflecta cu intermitență lumina Si: a luci, a sclipi, a străluci. 8 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 9 vi (Olt; îe) A-i ~ ochii după ceva A dori ceva foarte mult. 10 vi (Fig) A se manifesta. 11 vi (Reg) A se mișca repede și neregulat. 12 vt (Mun) A provoca o senzație dureroasă bruscă Si: a săgeta. 13 vt (Ban) A produce un fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului. 14 vi (Mol; d. ape curgătoare) A face zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: a clipoci1 (1).

LICĂRÍ, licăresc, vb. IV. Intranz. 1. A răspîndi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; a lumina slab cu o flacără pîlpîitore. V. pîlpîi, miji. Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153. ◊ Fig. Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219. 2. A sclipi, a luci, a străluci. Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. [Pîrăul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: lícăre (DEȘLIU, M. 49, STANCU, D. 376, IOSIF, PATR. 54). – Variante: licurá (ODOBESCU, S. I 144) vb. I, licurí (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) vb. IV.

A LICĂRÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină difuză și intermitentă. 2) fig. A apărea abia deslușit; a căpăta contururi vagi. /Orig. nec.

licărì v. 1. a luci; 2. a da puțină lumină. [Dintr’un primitiv lic (v. licurì), de unde și alicì].

licurì v. a licări: izvoare zdrumicate peste pietre licurind EM.

arată toate definițiile

Intrare: licărire
licărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licărire
  • licărirea
plural
  • licăriri
  • licăririle
genitiv-dativ singular
  • licăriri
  • licăririi
plural
  • licăriri
  • licăririlor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licurire
  • licurirea
plural
  • licuriri
  • licuririle
genitiv-dativ singular
  • licuriri
  • licuririi
plural
  • licuriri
  • licuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: licăire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licăire
  • licăirea
plural
  • licăiri
  • licăirile
genitiv-dativ singular
  • licăiri
  • licăirii
plural
  • licăiri
  • licăirilor
vocativ singular
plural
licărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licărire
  • licărirea
plural
  • licăriri
  • licăririle
genitiv-dativ singular
  • licăriri
  • licăririi
plural
  • licăriri
  • licăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: licări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licări
  • licărire
  • licărit
  • licăritu‑
  • licărind
  • licărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licărește
(să)
  • licărească
  • licărea
  • licări
  • licărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licăresc
(să)
  • licărească
  • licăreau
  • licări
  • licăriseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licări
  • licărire
  • licărit
  • licăritu‑
  • licărind
  • licărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licăre
(să)
  • licăre
  • licărea
  • licări
  • licărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licăre
(să)
  • licăre
  • licăreau
  • licări
  • licăriseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licura
  • licurare
  • licurat
  • licuratu‑
  • licurând
  • licurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licură
(să)
  • licure
  • licura
  • licură
  • licurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licură
(să)
  • licure
  • licurau
  • licura
  • licuraseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licuri
  • licurire
  • licurit
  • licuritu‑
  • licurind
  • licurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licurește
(să)
  • licurească
  • licurea
  • licuri
  • licurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licuresc
(să)
  • licurească
  • licureau
  • licuri
  • licuriseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licuri
  • licurire
  • licurit
  • licuritu‑
  • licurind
  • licurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licure
(să)
  • licure
  • licurea
  • licuri
  • licurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licure
(să)
  • licure
  • licureau
  • licuri
  • licuriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

licărire licurire

  • 1. Faptul de a licări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: licărit licăriș
    • 1.1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Stelele apărură deodată și sub licărirea lor Dunărea se arătă albă. GALACTION, O. I 198.
        surse: DLRLC
      • Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63.
        surse: DLRLC
      • O licărire de lumină se ivește ca o stea tremurătoare în fundul unei nopți de vară. VLAHUȚĂ, O. A. II 216.
        surse: DLRLC
      • figurat O licărire de nădejde îl înviora pentru cîteva clipe. BART, E. 345.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Avea în ochi o licărire deznădăjduită. DUMITRIU, N. 111.
        surse: DLRLC
      • Ochii ei îl învăluiră într-o licărire scurtă de bucurie. VORNIC, P. 49.
        surse: DLRLC
      • Iar pe vechiul zid, pe care liliacu-atîrnă grape, Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi licări
    surse: DEX '98 DEX '09

licări licura licuri

  • 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pâlpâi attach_file 6 exemple
    exemple
    • Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64.
      surse: DLRLC
    • Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230.
      surse: DLRLC
    • figurat Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • [Pârâul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293.
      surse: DLRLC
    • Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183.
      surse: DLRLC
    • Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132.
      surse: DLRLC

etimologie: