19 definiții pentru sclipi sclănchi sclipți scripi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – Cf. clipi.

SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – Cf. clipi.

sclipi vi [At: MOXA, 403 / V: (înv) scri~, (reg) ~pți, ~lănchi / Pzi: ~pesc / E: s- + clipi] 1 A produce o lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: a licări, a luci, a scânteia (3), a scăpăra1 (14), (reg) a sclipui1. 2 (Și prin lărgirea sensului) A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a scăpăra (15), a străluci. 3 (D. ochi, privire) A avea o strălucire deosebită care trădează un sentiment puternic Si: a licări, a luci, (rar) a sticli. 4 (D. oameni) A avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător Si: a scânteia (5), a scăpăra1 (20), a străluci. 5 (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ochii după cineva (sau după ceva) A dori foarte mult pe cineva (sau ceva). 6 (D. manifestări ale oamenilor, d. stări sufletești, însușiri) A se exterioriza cu putere (și pentru scurt timp) în ochi, în privire. 7 (Pop; d. oameni, de obicei cu determinarea „din ochi”) A clipi (din ochi).

SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare); a scînteia, a străluci. Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul În matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, A. R. 27. În vale cătră marginea păduricii, sclipea un rîmnic întins în lumina dimineții. SADOVEANU, O. I 35. Sclipind departe, prin frunziș, O stea smerită și albastră Stă singuratică, pieziș, Deasupra noastră. TOPÎRCEANU, P. 244. ◊ (În propoziții atributive introduse prin conjuncția «de» sau urmat de determinări introduse prin prep. «de», exprimînd ideea de superlativ) Sclipește de curățenie.Căruța era împodobită cu pietre nestimate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38. ◊ (Poetic) Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. GÎRLEANU, L. 16. Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre ochi) A scînteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință. EMINESCU, N. 75. Erau grozav de mulți bani, și ochii lor sclipeau în vederea lor. SLAVICI, O. I 356. ◊ (Întărit prin «în cap») Îi sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. – Variantă: scripí (BUDAI-DELEANU, la CADE) vb. IV.

A SCLIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre aștri și despre alte surse de lumină) A se vedea luminând. 2) (despre lucruri) A luci, reflectând emanația unei surse de lumină; a scânteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a străluci; a luci. Mobila ~ește. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a sticli; a scânteia; a luci. /v. a clipi

sclipì v. 1. a luci pentru o clipă; 2. a clipi din ochi. [V. clipì].

sclipésc v. intr. (d. clipesc). Strălucesc cu o lumină vie și tremurătoare (ca luceferiĭ, diamantele, zăpada, fluturiĭ de metal ș.a.). A fi curat: rufele sclipesc de albeață. A-țĭ sclipi ochiĭ (de bucurie), a-țĭ scînteĭa ochiĭ, a-ĭ deschide maĭ tare (de bucurie). – Vechĭ și scripesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sclipí (a ~) (a luci, a scânteia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipésc, imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 să sclipeáscă

sclipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipésc, imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sclipeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCLIPÍ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. v. pâlpâi. 4. v. lumina. 5. v. străluci. 6. a luci, a scânteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

SCLIPI vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. a licări, a pîlpîi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumînării ~.) 4. a lumina, a scînteia, a străluci. (Candelabre ~ în salon.) 5. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.) 6. a luci, a scînteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sclipí (-pésc, -ít), vb. – A luci, a străluci, a scînteia, a licări. Gr. sau mgr. στίλβω, aorist ἔστιλψα „a luci”, prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl, < scl, cf. scîlcia. Legătura cu sl. klepati „a închide”, cf. clipi (Cihac, II, 331; Tiktin; Candrea) este improbabilă. Este dubletul lui sclivisi, vb. (a lustrui; a se găti), din ngr. στίλβω, aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac, I, 697; Gáldi 249; Graur, BL, IV, 114), der. scliviseală, s. f. (lustruială, șlefuire), și sclivisitoare, s. f. (lustruitoare); și a lui sclifosi, vb. refl. (a se spilcui, a se găti; a se smiorcăi), din ngr. στιλβώνω, aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legătura cu gr. ϰλαίω, aorist ἔϰλαψα „a plînge”, sugerată de Cihac, II, 696 și Geheeb 34 nu este probabilă), der. sclifoseală, s. f. (moft, capriciu). Der. sclipeală, s. f. (strălucire); sclipeț (var. Maram. *sclipet), s. m. (scrîntitoare, Potentilla tormentilla), sclipiș, s. n. (licăr, fulger); sclipicios (var. sclipitor), adj. (care sclipește); sclipitură, s. f. (lucire).

Intrare: sclipi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sclipi
  • sclipire
  • sclipit
  • sclipitu‑
  • sclipind
  • sclipindu‑
singular plural
  • sclipește
  • sclipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sclipesc
(să)
  • sclipesc
  • sclipeam
  • sclipii
  • sclipisem
a II-a (tu)
  • sclipești
(să)
  • sclipești
  • sclipeai
  • sclipiși
  • sclipiseși
a III-a (el, ea)
  • sclipește
(să)
  • sclipească
  • sclipea
  • sclipi
  • sclipise
plural I (noi)
  • sclipim
(să)
  • sclipim
  • sclipeam
  • sclipirăm
  • sclipiserăm
  • sclipisem
a II-a (voi)
  • sclipiți
(să)
  • sclipiți
  • sclipeați
  • sclipirăți
  • sclipiserăți
  • sclipiseți
a III-a (ei, ele)
  • sclipesc
(să)
  • sclipească
  • sclipeau
  • sclipi
  • sclipiseră
sclănchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclipți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scripi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)