10 definiții pentru licărit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LICĂRIT, licărituri, s. n. Licărire. – V. licări.
LICĂRIT, licărituri, s. n. Licărire. – V. licări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licărit1 sn [At: DDRF / V: (reg) licur~ / Pl: ~uri / E: licări1] 1-3 Licărire1 (1-3). 4 (Reg) Fulgerare. 5 (Mun) Clipire. 6-7 Licărire1 (6-7). 8 (Fig) Manifestare. 10-12[1] Licărire1 (10-12).
- Numerotare incorectă a sensurilor: 10-12 după 8 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licărit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: licări1] (Rar) 1 Care se manifestă slab. 2 Care are o apariție nesigură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICĂRIT s. n. Licărire. Uneori, ochii-i negricioși își străluceau luminițele de parcă toată dragostea și viața ei își topiseră tăria în licăritul lor. MIHALE, O. 356. Tăcere. Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. id. ib. 462.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licurit sn vz licărit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
licărit s. n., pl. licărituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
licărit s. n., pl. licărituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
licărit s. n., pl. licărituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LICĂRIT s. v. sclipire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LICĂRIT s. licăr, licărire, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
licărit, licăriturisubstantiv neutru
-
- Uneori, ochii-i negricioși își străluceau luminițele de parcă toată dragostea și viața ei își topiseră tăria în licăritul lor. MIHALE, O. 356. DLRLC
- Tăcere. Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. MIHALE, O. 462. DLRLC
-
etimologie:
- licări DEX '98 DEX '09