LICĂRI (-ăresc) vb. intr. 1 A luci, a sclipi: stîlpii și ciubucele de pe lîngă streașină licăreau de-ți luau ochii (ISP.) ¶ 2 A da o mică lumină, a scînteia, a clipi: zări într’o depărtare nespusă o scînteie ce abia licărea (ISP.); departe cele două faruri... licăresc în întuneric, ca două candele într’un cimitir (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Pe ochii triști și rugători în cari Mai licărește o rază de speranță (VLAH); făcuse să-i licărească în minte putința unei căsătorii (BR.-VN.) [comp. ALICI și LICURI].