licăire sf [At: LB / V: (reg) ~ări~ / Pl: ~ri / E: licăi¹] (Înv) 1 (Trs) Hrănire a animalelor făcând un zgomot caracteristic Si: lipăire, (rar) licăit¹ (1). 2 (Pex) Hrănire a oamenilor cu poftă, cu lăcomie Si: (rar) licăit¹ (2). 3-4 (Pex; d. oameni) (Sorbire sau) lingere a ultimelor resturi ale unui aliment, făcând un zgomot caracteristic Si: (rar) licăit¹ (3-4). 5 (Reg) Stricare a poftei de mâncare prin consumarea unor dulciuri Si: (rar) licăit¹ (5). 6 (Reg; d. frunze) Fâșâire.