2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUÍT, -Ă, jeluiți, -te, adj. (Pop.) Cuprins de jale1, plin de jale1; îndurerat, întristat, trist, jelit2. – V. jelui.

JELUÍT, -Ă, jeluiți, -te, adj. (Pop.) Cuprins de jale1, plin de jale1; îndurerat, întristat, trist, jelit2. – V. jelui.

jeluit2, ~ă a [At: CORESI, PS. 297 / V: jăl~ / Pl: ~iți, ~e / E: jelui] 1-2 (Pop) Cuprins de jale1 (7-8). 3-4 Plin de jale1 (7-8). 5 Întristat. 6 Plâns. 7 Bocit. 8 Regretat. 9 Compătimit.

jeluit1 sn [At: CANTEMIR, HR. 102/1 / V: jăl~ / Pl: ~uri / E: jelui] 1 (Înv) Întristare. 2 (Mol; înv) Scârbire. 3 Compătimire. 4 Bocire. 5 Regret. 6 Tânguire. 7 Doliu. 8-9 Jeluire (8-9). 10 (Înv) Reclamație. 11 (Îvp) Dorință. 12 (Îvp) Dor. 13 (Îvp) Poftă.

JELUÍT, -Ă, jeluiți, -te, adj. Cuprins de jale, întristat. Să mai văd pe maica mea, Amărîtă, jeluită. HODOȘ, P. P. 222.

JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

jelui [At: COD. VOR. 174/4 / V: jăl~, jul~ / Pzi: ~esc, jelui, jălui / E: slv жаловати „a jeli”] 1 vr (Înv) A se întrista. 2 vr (Mol; înv) A se scârbi. 3 vt A compătimi pe cineva. 4 vt A boci pe cineva. 5 vt A avea milă de cineva. 6 vi A jeli (7). 7 vr A da expresie durerii, revoltei, nemulțumirii etc. Si: a se jelcui (2), a se tângui. 8 vr A se plânge de un neajuns, de o supărare etc. 9 vt (Înv) A adresa cuiva o plângere (în scris). 10 vi A se plânge la... 11 vt A reclama. 12 vt (Înv) A dori ceva cu ardoare. 13 vi (Înv) A aspira la ceva.

JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.

JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. A da expresie durerii prin vorbe, plîns, vaiet; a se plînge, a se văieta. Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronunțare regională) Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128. ◊ Fig. Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. ◊ (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ♦ (De obicei urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «la») A se plînge împotriva unei nedreptăți, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluiră Porții de astă calcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242. ◊ Intranz. Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378. 2. Tranz. (Popular) A compătimi, a căina. Cîți voinici mă întîlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. – Prez. ind. și: jélui (TOMA, C. V. 351, TEODORESCU, P. P. 279) vb. IV.

A SE JELUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamație; a se plânge. /<sl. zălovati

jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI].

jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeluiáscă

jelui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, conj. jeluiască)

jeluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunța, deplânge, dori, învinovăți, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

JELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.

jelui vb. v. ACUZA. ASPIRA. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DENUNȚA. DEPLÎNGE. DORI. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. JINDUI. NĂZUI. PÎRÎ. PLÎNGE. POCĂI. POFTI. PRETINDE. RECLAMA. REGRETA. RÎVNI. SPUNE. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

arată toate definițiile

Intrare: jeluit
jeluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluit
  • jeluitul
  • jeluitu‑
  • jelui
  • jeluita
plural
  • jeluiți
  • jeluiții
  • jeluite
  • jeluitele
genitiv-dativ singular
  • jeluit
  • jeluitului
  • jeluite
  • jeluitei
plural
  • jeluiți
  • jeluiților
  • jeluite
  • jeluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: jelui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jelui
  • jeluire
  • jeluit
  • jeluitu‑
  • jeluind
  • jeluindu‑
singular plural
  • jeluiește
  • jeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jeluiesc
(să)
  • jeluiesc
  • jeluiam
  • jeluii
  • jeluisem
a II-a (tu)
  • jeluiești
(să)
  • jeluiești
  • jeluiai
  • jeluiși
  • jeluiseși
a III-a (el, ea)
  • jeluiește
(să)
  • jeluiască
  • jeluia
  • jelui
  • jeluise
plural I (noi)
  • jeluim
(să)
  • jeluim
  • jeluiam
  • jeluirăm
  • jeluiserăm
  • jeluisem
a II-a (voi)
  • jeluiți
(să)
  • jeluiți
  • jeluiați
  • jeluirăți
  • jeluiserăți
  • jeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeluiesc
(să)
  • jeluiască
  • jeluiau
  • jelui
  • jeluiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jelui
  • jeluire
  • jeluit
  • jeluitu‑
  • jeluind
  • jeluindu‑
singular plural
  • jeluie
  • jeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jelui
(să)
  • jelui
  • jeluiam
  • jeluii
  • jeluisem
a II-a (tu)
  • jelui
(să)
  • jelui
  • jeluiai
  • jeluiși
  • jeluiseși
a III-a (el, ea)
  • jeluie
(să)
  • jeluie
  • jeluia
  • jelui
  • jeluise
plural I (noi)
  • jeluim
(să)
  • jeluim
  • jeluiam
  • jeluirăm
  • jeluiserăm
  • jeluisem
a II-a (voi)
  • jeluiți
(să)
  • jeluiți
  • jeluiați
  • jeluirăți
  • jeluiserăți
  • jeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeluie
(să)
  • jeluie
  • jeluiau
  • jelui
  • jeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jeluit

etimologie:

  • vezi jelui
    surse: DEX '09 DEX '98

jelui

  • 1. reflexiv adesea figurat A se jeli (1.); a da expresie durerii prin vorbe, plâns, vaiet; a se plânge, a se văieta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 7 exemple
    exemple
    • Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104.
      surse: DLRLC
    • Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128.
      surse: DLRLC
    • figurat Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180.
      surse: DLRLC
    • Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159.
      surse: DLRLC
    • Se jeluiră Porții de astă călcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cîți voinici mă întâlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177.
      surse: DLRLC

etimologie: