2 definiții pentru bocit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: boci1] 1-4 Care este plâns cu bocete (1-4).

bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.

Intrare: bocit (adj.)
bocit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocit
  • bocitul
  • bocitu‑
  • boci
  • bocita
plural
  • bociți
  • bociții
  • bocite
  • bocitele
genitiv-dativ singular
  • bocit
  • bocitului
  • bocite
  • bocitei
plural
  • bociți
  • bociților
  • bocite
  • bocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)