5 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JAR2 s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

JAR2 s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

JAR1 s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

jar3 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr jarre] Păr scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine.

jar4 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr jarre, eg jar] (Liv; rar) Vas mare de gresie.

jar2 sn [At: LB / V: jer / Pl: ~uri / E: slv жаρъ] 1 Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără Si: jariște, jăratic, jărăgai, (reg) jeg, jeguiață. 2 (Pop; îe) Fiecare își trage ~ul la oala lui Fiecare își urmărește propriile interese. 3 (Pop; îe) ~ul potolit te arde Se spune despre un om ascuns care pare blând. 4 Arșiță. 5 (Fig) Febră. 6 (Fig) Suferință arzătoare. 7 (Înv; fig) Strălucire a unei pietre prețioase. 8 (Fig; îe) A sta ca pe ~ A fi foarte nerăbdător.

jar1 sn [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Jalon (1) făcut dintr-o tufă cioplită (în pădure) Cf țiu.

JAR1 s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

JAR s. n. 1. Totalitatea cărbunilor incandescenți care rămîn în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără. V. jăratic. Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. Am luat ibricul și l-am pus pe jar. STĂNOIU, C. I. 118. [Mămăliga] se prăjește pe jar. ȘEZ. V 52. ◊ (Adesea în comparații) Inima-mi arde ca jarul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133. ♦ Fig. Arșiță, dogoare. De-al soarelui jar cotropit, Pămîntul sub vrajă rămîne. MACEDONSKI, O. I 180. Și moare emirul, sub jarul pustiei. id. ib. 147. 2. Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. Potoleau jarul răniților, fierbîndu-le ceaiuri. PAS, Z. III 49. Dă-i apă, jarul rănilor s-aline. TOMA, C. V. 45.

JAR1 s.n. (Zool.) Păr scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. [< fr. jarre].

JAR2 s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

JAR1 s. n. păr scurt de pe fața și de pe extremitățile membrelor, la ovine. (< fr. jarre)

JAR2 s. n. vas mare de gresie. (< fr. jarre, engl. jar)

JAR n. 1) Cărbuni incandescenți care ard fără flacără; jăratic. 2) Căldură foarte mare, emanată de o sursă; dogoare. 3) fig. Temperatură ridicată a corpului (ca indice al îmbolnăvirii); febră; fierbințeală. /<sl. žaru

jar n. 1. jeratec; 2. fig. foc: m’arde un jar nestins [Slav. JARŬ, arșița focului].

jar n., pl. urĭ (bg. sîrb. rut. pol. žar, jaratic. V. pojar). Vest. Jaratic. Fig. Pasiune. V. jeg.

JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.

jir1 sn [At: (a. 1609-1615) ROSETTI, B. 81 / V: jâr / Pl: (rar) ~uri / E: bg жир, srb żir] 1 Fruct al fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. 2 (Reg; îe) A mâna (sau a duce) porcii la ~ A dormi sforăind tare.

jir2 sn [At: CV 1949, nr. 8, 33 / Pl: ? / E: nct] (La jocurile de copii) Cerc în care copiii așază bilele.

arată toate definițiile

Intrare: jar (jăratic)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jar
  • jarul
  • jaru‑
plural
  • jaruri
  • jarurile
genitiv-dativ singular
  • jar
  • jarului
plural
  • jaruri
  • jarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jar (obiect)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jar
  • jarul
  • jaru‑
plural
  • jaruri
  • jarurile
genitiv-dativ singular
  • jar
  • jarului
plural
  • jaruri
  • jarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jar (păr)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jar
  • jarul
  • jaru‑
plural
  • jaruri
  • jarurile
genitiv-dativ singular
  • jar
  • jarului
plural
  • jaruri
  • jarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jâr
jâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jir
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jir
  • jirul
  • jiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jir
  • jirului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâr
  • jârul
  • jâru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jâr
  • jârului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jar (jăratic)

  • 1. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jărăgai (1.), jeg (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jariște jăratic șperlă attach_file 4 exemple
    exemple
    • Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188.
      surse: DLRLC
    • Am luat ibricul și l-am pus pe jar. STĂNOIU, C. I. 118.
      surse: DLRLC
    • [Mămăliga] se prăjește pe jar. ȘEZ. V 52.
      surse: DLRLC
    • (Adesea în comparații) Inima-mi arde ca jarul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133.
      surse: DLRLC

etimologie:

jar (obiect)

etimologie:

jar (păr)

  • 1. (numai) singular Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

jir jâr

  • 1. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAȘ, M. N. 98.
      surse: DLRLC
    • Merge să vadă turma dusă la jir. SLAVICI, N. I 127.
      surse: DLRLC
    • [Gaița] zboară încolo și-ncoace, căutîndu-și nutrețul, ce constă din jir, alune, castane. MARIAN, O. II 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie popular A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Se așterne pe somn și unde nu începe a mîna porcii la jir. CREANGĂ, P. 226.
        surse: DLRLC

etimologie: