jar² sn [At: LB / V: jer / Pl: ~uri / E: slv жаръ] 1 Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără Si: jariște, jăratic, jărăgai, (reg) jeg, jeguiață. 2 (Pop; îe) Fiecare își trage ~ul la oala lui Fiecare își urmărește propriile interese. 3 (Pop; îe) ~ul potolit te arde Se spune despre un om ascuns care pare blând. 4 Arșiță. 5 (Fig) Febră. 6 (Fig) Suferință arzătoare. 7 (Înv; fig) Strălucire a unei pietre prețioase. 8 (Fig; îe) A sta ca pe ~ A fi foarte nerăbdător.