31 de definiții pentru jeg
din care- explicative (18)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip1, lip1. 2. (Reg.) Jar1. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.
jeg sn [At: BOCEANU, GL. / V: jăb, jăc, jăg, jâg, jeghiu, jig / Pl: ~uri / E: slv жєгъ, bg жєга, srb żega] 1 (Îrg) Jar2 (1). 2 Strat de murdărie de pe pielea omului sau a animalelor Si: lip, slin. 3 (Reg) Jărăgai (4). 4 (Reg) Materie gălbuie și ceroasă de pe lâna oilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JEG sbst. 1 Murdărie depusă pe corp din sudoare, praf, etc., lip ¶ 2 Olten Băn. Jar [comp. sl. žegŭ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de bag25
- acțiuni
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte; jip1; lip. 2. (Reg.) Jar1. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
JEG s. m. 1. Strat gros de murdărie pe pielea omului. Fața omului cu ochii cenușii părea îmbătrînită, brăzdată în cutele cele mai subțiri ale feței, cu jeg negru de ulei greu de uns motoare. DUMITRIU, N. 272. 2. (Regional) Jar, jărăgai (1). Bagă lanțu-a doua oară Colo-n jegul de sub pară. POP. 3. (Mold.) Fig. Jărăgai (2).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JEG ~uri n. Strat de murdărie, adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe îmbrăcăminte; lip; slin. /<bulg. žeg
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JEG s.n. (Ban.) Cărbuni aprinși. Pruna. Seg.Eleven Szen. LEX. MARS., 239. Etimologie: sl. žegŭ, bg. žeg. Cf. jăratec, jăriște (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jeg n. 1. materie gălbuie in lâna oilor; 2. murdăria de pe corp. [Cf. Slav. JEGŬ, arșiță, din JEGÕ, A arde (v. jig)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jeg n., pl. urĭ (bg. žega, arșiță, pîrleală. Cp. și cu jig, jigăraĭe, jigodie). Munt. Slin, murdărie grasă de pele (lip) orĭ pe haĭne. Ban. Trans. Jar, jăratic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jăb sn vz jeg
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jăc sn vz jeg
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jăg sn vz jeg
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jâg1 sn vz jeg
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jeghiu sn vz jeg
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jig3 sn vz jeg
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍JĂG = JEG.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
❍JEGHI(U) sbst. Băn. Jar, jăratec: stăpîna pune jeghi... Iu o ulcică... merge la cimitir și tămîie morții (nov.) [comp. JEG].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de bag25
- acțiuni
❍JEGUIAȚĂ sf. Olten. = JEG2.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de bag25
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jeg s. n., pl. jeguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jeg s. n., pl. jeguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jeg s. n., pl. jeguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JEG s. v. murdărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JEG s. v. jar, jăratic, jărăgai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jeg s.n. 1 murdărie, necurățenie, soioșie, <înv. și pop.> scârnăvie, <pop. și fam.> măzăcie, porcărie, rapăn1, slin, soi2, <înv. și reg.> imăciune, noroi1, tină, chirfoseală, comânjală, ghiră, hâră2, huimată, im, imală, imoșală, izină, jig, jip2, lip, lut, mânjeală, mâzgală, mocicoșag, morceală, moșcoleală, muruială, muruire, negreală, negru, porcăreață, rapor, râp2, rugină, smoală, zăpor2, zgură, <înv.> murdarlâc, necurăție, smârdă (v. smârd), smrad, smugă, soială, <fran.; înv.> saloperie, <fig.; reg.> porcăreală. Are mâinile pline de jeg. 2 (reg.) v. jar. Jăratic. 3 (med.; reg.) v. Jărăgai. Jărăgaie. 4 (arg.; de obicei ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) v. Rablă. Rugină. Ruginitură. Vechitură.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
jeg s. v. JAR. JĂRĂGAI. JERATIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JEG s. murdărie, necurățenie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (Plin de ~ din cap pînă în picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jeg (jeguri), s. n. – 1. Jar, spuză. – 2. Murdărie, rapăn. Sl. žegŭ (Cihac, II, 157; Tiktin; Conev 62; Pușcariu, Dacor., VIII, 122), cf. rus. žeg „căldură”. Primul sens, rar, se păstrează încă în Banat și Trans. de Vest; cel de al doilea, este comun în Munt. – Der. jegos, adj. (murdar, răpănos). Este dublet de la jig (var. Olt. ojig, ojic), s. n. (fier, marcare a vitelor, marcă făcută cu fierul; arsură, piroză; anghină), din slov., sb. žig, cf. sl. žegati și žigati „a arde” (Cihac, II, 510, crede că sensul de „piroză” și cel de „anghină” provin din mag. gyik, ceea ce nu pare posibil fonetic); jip (var. jep), s. n. (jeg, murdărie), probabil prin încrucișarea lui jep sau jig cu lip (după Gáldi, Dict., 140, din mag. gyep); jigală (var. jivală, jihală, juvală, juhală), s. f. (vătrai), din rus. žigalo, rut. žihalo (Pușcariu, Dacor., VIII, 124); jiganie, s. f. (insectă; lighioană), probabil din sb. žiganja „înțepătură”, cf. rus. žigalka „muscă ce înțeapă” din sl. žuželica, după Miklosich, Lexicon, 201; din sl. žizek „insectă”, după Miklosich, Slaw. Elem., 22; din sl. živiti „a trăi”, cu finala de la dihanie, gînganie, după Tiktin și Scriban; de la jig cu suf. sl. -anie adăugat în rom., după Pușcariu, Dacor., VIII, 125; de la un sl. *žeganije „usturime”, după DAR); jigadină, s. f. (lighioană), încrucișare a lui jiganie, cu gadină, este cuvînt folosit de V. Voiculescu; jigăraie (var. jigăranie, jigoare, jighireală), s. f. (piroză, senzație de arsură; boală a cîinilor, ftizie), de la jig „piroză” cu diverse suf. (din sl. žigati „a arde”, după Tiktin; din bg. žegorĭ „cîine ce suferă de căldură” și din mag. zsigora „ardere”, după Pușcariu, Dacor., VIII, 123 și DAR); jigări, vb. refl. (a slăbi, a se sfriji), de la jigăraie sau jigoare, fiind efectul firesc al ftiziei (din mag. szigar „slab”, szigorodni „a slăbi”, după Cihac, II, 510 și DAR, cf. Philippide, Principii, 297); jigăreală, s. f. (slăbiciune fizică, lipsă de vlagă); țigărit, adj. (slab, jigărit), prin încrucișare cu ngr. τσιγαρίζω „a prăji, a arde”, cf. mr. țigărită „slabă”; jegăl, s. n. (piroză), din bg. žeglo; jigodie, s. f. (piroză; lighioană, termen depreciativ întrebuințat pentru animale în special pentru cîini), de la jig, prin intermediul unei der. puțin clare, probabil cu un suf. sl. (după Cihac, II, 510; Tiktin; DAR și Gáldi, Dict., 178, din mag. zsigora „ftizie a cîinilor”, explicație ce pare insuficientă fonetic); jigodit, adj. (ftizic); jigni, vb. (refl., despre grîu, a se încinge, a fermenta; refl., despre grăsimi, a rîncezi; a răni; a ofensa, a jigni), din sl. *zignuti „a arde”, cf. sb. žignuti „a înțepa” (var. jicni este un hiperurbanism care a interpretat pronunțarea greșită jigni drept greșeală similară celei de a pronunța ognă în loc de ocnă sau togmi în loc de tocmi); jigneală, s. f. (ofensă, insultă; usturime, mîncărime). Din rom. provin rut. dzigeraj (Miklosich, Wander., 14) și probabil mag. zsigora, de la forma trans. jigoare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jeg, jeguri, s.n. – (reg.) Murdărie, mizerie: „…umbla o femeie slabă, zdrențuroasă, săracă, cu mânurile și pticioarele tăte crăpate de jeg, desculță” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 137). ♦ (onom.) Jeg, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din sl. žegǔ „arșiță” < jego „a arde” (Șăineanu; Cihac, Tiktin, Conev, Pușcariu, cf. DER; MDA); din bg. žeg „arșiță, pârleală” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jeg, -uri, s.n. – Murdărie, mizerie. – Din sl. žegǔ, cf. rus. žeg.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
jeg în gât expr. informator, denunțător.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jeg penal expr. (deț., peior.) individ dezorientat / murdar, neîngrijit; fără personalitate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N50) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jeg, jegurisubstantiv neutru
-
- Fața omului cu ochii cenușii părea îmbătrînită, brăzdată în cutele cele mai subțiri ale feței, cu jeg negru de ulei greu de uns motoare. DUMITRIU, N. 272. DLRLC
-
-
- Bagă lanțu-a doua oară Colo-n jegul de sub pară. POP. DLRLC
-
- 4. Materie gălbuie și ceroasă de pe lâna oilor. MDA2
etimologie:
- žeg, жєга DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
- жєгъ MDA2
- żega MDA2