opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.

IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.

importun, ~ă [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr importun, lat importunus] 1-2 smf, a (Persoană) care importunează.

IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care plictisește, care importunează; pisălog. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor. ALECSANDRI, S. 96.

IMPORTUN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].

IMPORTUN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)

IMPORTUN ~ă (~i, ~e) și substantival Care plictisește sau jenează pe alții prin prezența sa sau prin insistențele sale. /<fr. importun, lat. importunus

importun a. supărător.

*importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl. importune

importun (livr.) adj. m., pl. importuni; f. importună, pl. importune

importun adj. m., pl. importuni; f. sg. importună, pl. importune

importun.

Intrare: importun (adj.)
importun1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importun
  • importunul
  • importunu‑
  • importună
  • importuna
plural
  • importuni
  • importunii
  • importune
  • importunele
genitiv-dativ singular
  • importun
  • importunului
  • importune
  • importunei
plural
  • importuni
  • importunilor
  • importune
  • importunelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: importun (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importun
  • importunul
  • importunu‑
plural
  • importuni
  • importunii
genitiv-dativ singular
  • importun
  • importunului
plural
  • importuni
  • importunilor
vocativ singular
  • importunule
  • importune
plural
  • importunilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

importun, importunisubstantiv masculin
importună, importunesubstantiv feminin
importun, importunăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.