3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance.

IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance.

ignorant, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~nți, ~e / E: fr ignorant, it ignorante, ger ignorant] 1-2 (Persoană) care nu are cunoștințe elementare. 3-4 (Persoană) care nu are studii. 5-6 (Om) incult. 7-8 (Persoană) care nu cunoaște ceva.

ignoranță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pl: ~țe / E: fr ignorance, lat ignorantia] 1 Necunoaștere (a unor secrete) Si: (înv) ignorație (1). 2 Lipsă a unor cunoștințe elementare Si: (înv) ignorație (2). 3 Lipsă de învățătură Si: (înv) ignorație (3). 4 Neștiință. 5 Prostie.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj. (Despre oameni) Fără învățătură, fără cunoștințe, incult. Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. ◊ (Substantivat) Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10.

IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; neștiință. Partidul nostru desfășoară o amplă revoluție culturală la sate, pentru a sfărîma lespedea ignoranței și inculturii sub care regimul burghezo-moșieresc strivea în trecut țărănimea noastră muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 1/1. Să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136. 2. (Învechit) Faptul de a ignora, de a nu ști, necunoaștere a situației. În tot timpul acesta, Soleiman-pașa era în cea mai mare ignoranță despre cele ce se petreceau la Poartă. GHICA, A. 33.

IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant].

IGNORÁNȚĂ s.f. Lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance].

IGNORÁNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de cunoștințe, incult. (< fr. ignorant, lat. ignorans)

IGNORÁNȚĂ s. f. lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. (< fr. ignorance, lat. ignorantia)

IGNORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neștiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; incult. /<fr. ignorant

IGNORÁNȚĂ f. 1) Stare de ignorant; lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetență; neștiință. 2) Lipsă de instruire și de cultură generală; incultură. [G.-D. ignoranței] /<fr. ignorance, lat. ignorantia

ignorant a. și m. neștiutor (de carte).

ignoranță f. neștiință (de carte).

*ignoránt, -ă adj. (lat. ignórans, -ántis). Care ignorează, neștiutor, prost.

*ignoránță f., pl. e (lat. ignorantia). Neștiință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ignorant (desp. ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoranți; adj. f., s. f. ignorantă, pl. ignorante

ignoranță (desp. ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoranței

!ignorant (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoranți; adj. f., s. f. ignorantă, pl. ignorante

ignoranță (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoranței

ignoránt adj. m., s. m. (sil. mf. i-), pl. ignoránți; f. sg. ignorántă, pl. ignoránte

ignoránță s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignoránței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IGNORÁNT adj., s. 1. v. incult. 2. v. incapabil. 3. v. necunoscător.

IGNORANT adj., s. 1. incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Un om ~.) 2. incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 3. necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~.)

IGNORANȚĂ s. incultură, nepricepere, neștiință, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.)

Ignorant ≠ erudit, învățat, știutor

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IGNORANȚĂ. Subst. Ignoranță, incultură, neștiință, necunoaștere, neștiință de carte, (întuneric (fig.); analfabetism, agramatism; înapoiere, primitivism, primitivitate, sălbăticie; obscurantism. Nepricepere, lipsă de pregătire, nepregătire, incompetență, incapacitate; obtuzitate, obtuziune (rar); prostie, neghiobie. Ignorant, incult, analfabet (fig.), neștiutor de carte, neștiutor, agramat, semidoct, profan, ageamiu (fam.); obscurantist, retrograd, prost, prostănac, neghiob; tont, tolomac. Adj. Ignorant, incult, neștiutor, analfabet, agramat, neinstruit, necultivat, nepregătit, neinformat; profan, neinițiat, semidoct, ageamiu (fam.); primitiv, necivilizat, înapoiat, obtuz, mărginit (fig.), limitat (fig.); retrograd, obscurantist. Nepriceput, incompetent, incapabil. Redus, prost, neghiob, nerod, tont, tolomac, cap pătrat, bîtă cu ochi. Vb. A fi ignorant (incult, analfabet); a nu ști nimic; a fi prost, a nu ști carte; a fi un prost și jumătate, a fi prost ca bîta (ca oaia, ca noaptea), a fi strîmt (îngust) la minte, a avea minte de vrabie (de găină), a avea ochelari de cai, a nu ști să încurce două paie. A cădea în ignoranță (obscurantism), a se sălbătici. Adv. Din ignoranță, din necunoaștere, din neștiință; prostește, neghiobește. V. impolitețe, nepricepere, prostie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ES IST NICHTS SCHRECKLICHER, ALS EINE TÄTIGE UNWISSENHEIT (germ.) nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranța activă – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.

ODI PROFANUM VULGUS (lat.) urăsc mulțimea ignorantă – Horațiu, „Ode,” III, 1, 4. Poetul ține ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Intrare: ignorant (adj.)
ignorant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ig-no-rant, i-gno-rant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignorant
  • ignorantul
  • ignorantu‑
  • ignorantă
  • ignoranta
plural
  • ignoranți
  • ignoranții
  • ignorante
  • ignorantele
genitiv-dativ singular
  • ignorant
  • ignorantului
  • ignorante
  • ignorantei
plural
  • ignoranți
  • ignoranților
  • ignorante
  • ignorantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ignorantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignorantă
  • ignoranta
plural
  • ignorante
  • ignorantele
genitiv-dativ singular
  • ignorante
  • ignorantei
plural
  • ignorante
  • ignorantelor
vocativ singular
  • ignorantă
  • ignoranto
plural
  • ignorantelor
Intrare: ignoranță
ignoranță substantiv feminin
  • silabație: ig-no-, i-gno- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignoranță
  • ignoranța
plural
genitiv-dativ singular
  • ignoranțe
  • ignoranței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ignorant, ignoranțisubstantiv masculin
ignorantă, ignorantesubstantiv feminin
ignorant, ignorantăadjectiv

  • 1. (Om) incult, fără cunoștințe elementare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. DLRLC
    • format_quote Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. DLRLC
    • format_quote Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
etimologie:

ignoranțăsubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partidul nostru desfășoară o amplă revoluție culturală la sate, pentru a sfărîma lespedea ignoranței și inculturii sub care regimul burghezo-moșieresc strivea în trecut țărănimea noastră muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 1/1. DLRLC
    • format_quote Să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136. DLRLC
  • 2. învechit Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În tot timpul acesta, Soleiman-pașa era în cea mai mare ignoranță despre cele ce se petreceau la Poartă. GHICA, A. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.