15 definiții pentru prostie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.

PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.

PROSTÍE, (2) prostii, s. f. 1. Starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură; comportare, exprimare care denotă o astfel de stare. Cu prostia, băiatule, nu te poți înveli, nici îmbrăca, nici sătura. SADOVEANU, M. C. 30. Dănilă se ține cu mîna de inimă, rîzînd de prostia dracului. CREANGĂ, P. 51. 2. (Mai ales la pl., uneori exclamativ) Vorbă, lucru, faptă lipsită de logică, de seriozitate, de importanță; absurditate, inepție, moft, nimic, fleac. Am de lucru... N-am vreme de prostii. REBREANU, I. 102. Astăzi ți-am spus multe prostii și cîteva obrăznicii. IBRĂILEANU, A. 189. Albumul Magdei, plin de toate prostiile, se mai înavuți și cu următoarea. HOGAȘ, M. N. 40. Cine ți-a băgat în cap prostii de astea? veahuță, O. A. III 85.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSTÍE s. 1. nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, nătângie, neghiobie, nerozie, prosteală, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. (concr.) gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotință, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafă, poznă. (A comite o ~.) 7. v. copilărie. 8. v. mărunțiș.

PROSTÍE s. v. ignoranță, incultură, modestie, nepricepere, neștiință, simplicitate, simplitate.

PROSTÍE ~i f. 1) Stare a celui prost. 2) Faptă sau vorbă de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; fleacuri. ◊ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva să renunțe la intențiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie

prostie f. 1. lipsă de minte, de bun simț; 2. vorbă sau faptă proastă.

prostíe f. (d. prost s.). Vechĭ. Simplicitate, naivitate. Azĭ. Defectu de a fi prost, fără minte. Faptă de prost: mare prostie și afacerea asta!

prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile

PROSTIE s. 1. nătîngie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzisrn rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, tîmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotință, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 5. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, stupiditate. (Ce susții tu e o ~.) 6. gafă, poznă. (A comite o ~.) 7. copilărie, naivitate. (Ce faci tu e o ~!) 8. bagatelă, chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~ii.)

prostie s. v. IGNORANȚĂ. INCULTURĂ. MODESTIE. NEPRICEPERE. NEȘTIINȚĂ. SIMPLICITATE. SIMPLITATE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROSTIE. Subst. Prostie, mărginire (fig.), nătăraie (înv. și reg.), nătîngie, neghiobie, nerozie, obtuzitate, obtuziune (rar); cretinism, idioțenie, idioție, imbecilitate, tîmpeală, tîmpenie. Prosteală, prostire; cretinizare, idiotizare, imbecilizare, îndobitocire, tîmpire. Absurditate, stupiditate, stupizenie (rar). Prost, prostuț (dim.), prostălău (augm.), prostan (înv.), prostănel (rar), prostănac, prostănău, prostolan (fam.), prostovan (fam. și pop.), bleot (reg.), bobleț (reg.), budală (turcism înv.), flaimoc (pop.), găgăuță, gog (reg.), gogoman (fam. și depr.), mangafa (fam.), mangafache (rar), mangosit (reg. și fam.), mototol, natantol (reg.), năprui (reg.), nătăfleț, nătărău, nătîng, nătîntoc (înv. și reg.), năuc (înv. și reg.), năvleg (reg.), neder (reg.), neghiob, nerod, netot, strolea, tont, tontălău (fam.), tontolete (pop.); cretin, idiot, imbecil, tîmp, tîmpit. Adj. Prost, prostuț (dim.), prostic (rar), prosticel, prostuleț, prostălău (augm.), prostănău, prostan (înv.), prostănel (rar), prostănac, prostolan (fam.), prostovan (pop. și fam.), bleot (reg.), bobletic (reg.), bobleț (reg.), idiot, imbecil, cretin, gogoman (fam. și depr.), limitat (fig.), mărginit (fig.), obtuz (fig.), redus, mangosit (reg. și fam.), mototol, natantol (reg.), năprui (reg.), nătăfleț, nătărău, nătîng, nătîntoc (înv. și reg.), năuc (înv. și reg.), năvleg (reg.), neghiob, nerod, netot, obtuz (fig.), pliurd (reg.), tanău (reg.), tembel, tîmp, tîmpit, tont, tontălău (fam.), tontolete (pop.), vlad (pop.); un prost și jumătate, prost fără pereche, prost de dă în gropi, prostul-proștilor, prost ca noaptea, prost de-a binelea, mare și prost, lovit (bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap), bătut (căzut) în cap, greu de cap, tare de cap, cap pătrat (sec, de lemn, de bostan, de dovleac, de fag), cap umplut cu tărîțe, cap de bou, puțin la minte, orb de minte, slab la (de) minte, deștept ca oaia, Tănase tot Tănase, sărac cu duhul. Prostit, imbecilizat, îndobitocit. Prostesc, prostatic (înv.), boacăn (fam.), neghiobesc, nerozesc (rar). Vb. A fi prost, a avea minte de cocă, a avea grăunțe (tărîțe) în cap, a fi din butuci (ca butucul), a avea igrasie la cap, a paște bobocii, a nu-l ajuta (pe cineva) capul (mintea), a fi tare de boacă, a avea apă la cap, a fi greu (tare) la (de) cap. A (se) prosti, a (se) năuci, a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) imbeciliza, a (se) îndobitoci, a (se) tîmpi. Adv. Prostește, neghiobește, nerozește. V. ignoranță, nepricepere.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

în prostie expr. (peior.) excesiv, exagerat de mult.

taxă pe prostie expr. bani jucați la jocurile de noroc din sistemul Loteriei Naționale.

Intrare: prostie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostie
  • prostia
plural
  • prostii
  • prostiile
genitiv-dativ singular
  • prostii
  • prostiei
plural
  • prostii
  • prostiilor
vocativ singular
plural