11 definiții pentru prostime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime.

PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime.

PROSTÍME s. f. (Cu sens colectiv; învechit și arhaizant) Populația de bază a țării, în special țărănimea; gloată, norod, sărăcime. Be prostime n-o întreba nimeni. Căci dacă ar fi fost întrebate noroadele, n-ar fi fost atîtea războaie. SADOVEANU, P. M. 173. Alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime și pentru prostime. ISPIRESCU, L. 39. Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreți și ce cereți? și pentru ce ați venit așa cu zurba? Prostimea rămase cu gura căscată. Ea nu se aștepta la asemenea întrebare. NEGRUZZI, S. I 154.

PROSTÍME f. înv. (colectiv de la prost) Totalitate a oamenilor simpli; gloată. /prost + suf. ~ime

prostime f. gloată: prostimea așa e învățată GR. AL.

prostíme f. (d. prost). Vechĭ. Simplicitate, umilință, neînsemnătate. Azĭ. Pop. Clasa proștilor (săracilor), plebe: om din prostime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prostíme s. f., g.-d. art. prostímii

prostíme s. f., g.-d. art. prostímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSTÍME s. v. dobitocie, ignoranță, imbecilitate, incultură, modestie, neghiobie, nepricepere, nerozie, neștiință, prosteală, prostie, simplicitate, simplitate, tâmpenie.

prostime s. v. DOBITOCIE. IGNORANȚĂ. IMBECILITATE. INCULTURĂ. MODESTIE. NEGHIOBIE. NEPRICEPERE. NEROZIE. NEȘTIINȚĂ. PROSTEALĂ. PROSTIE. SIMPLICITATE. SIMPLITATE. TÎMPENIE.

PROSTIME s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, norod, plebe, popor, vulg, (înv. și reg.) poporime, (înv.) calabalîc. (~ asaltează porțile palatului.)

Intrare: prostime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostime
  • prostimea
plural
genitiv-dativ singular
  • prostimi
  • prostimii
plural
vocativ singular
plural