opțiuni
  • info

12 definiții pentru ignorantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNORANT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORANT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORANT, -Ă, ignoranți, -te, adj. (Despre oameni) Fără învățătură, fără cunoștințe, incult. Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. ◊ (Substantivat) Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10.

IGNORANT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant].

IGNORANT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de cunoștințe, incult. (< fr. ignorant, lat. ignorans)

IGNORANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neștiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; incult. /<fr. ignorant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ignorant (desp. ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoranți; adj. f., s. f. ignorantă, pl. ignorante

!ignorant (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoranți; adj. f., s. f. ignorantă, pl. ignorante

ignorant (pr. g-n)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IGNORANT adj., s. 1. v. incult. 2. v. incapabil. 3. v. necunoscător.

IGNORANT adj., s. 1. incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Un om ~.) 2. incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 3. necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~.)

Ignorant ≠ erudit, învățat, știutor

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Intrare: ignorantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignorantă
  • ignoranta
plural
  • ignorante
  • ignorantele
genitiv-dativ singular
  • ignorante
  • ignorantei
plural
  • ignorante
  • ignorantelor
vocativ singular
  • ignorantă
  • ignoranto
plural
  • ignorantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ignorant, ignoranțisubstantiv masculin
ignorantă, ignorantesubstantiv feminin
ignorant, ignorantăadjectiv

  • 1. (Om) incult, fără cunoștințe elementare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ignar incompetent incult necompetent neînvățat neștiutor antonime: erudit învățat știutor
    • format_quote Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. DLRLC
    • format_quote Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. DLRLC
    • format_quote Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.