10 definiții pentru agramatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGRAMATÍSM s. n. 1. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură; p. ext. incultură, ignoranță. 2. (Med.) Incapacitate de exprimare gramaticală corectă. – Din germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme.

AGRAMATÍSM s. n. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură; p. ext. incultură, ignoranță. – Din germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme.

AGRAMATÍSM s.n. (Liv.) Necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; (p. ext.) incultură, ignoranță. [Cf. germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme < gr. a – fără, gramma – literă].

AGRAMATÍSM s. n. 1. necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; incultură, ignoranță. 2. pierdere a capacității de a exprima cuvintele. (< fr. agrammatisme)

AGRAMATÍSM n. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; incultură. /<germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agramatísm (a-gra-) s. n.

agramatísm s. n. (sil. -gra-), pl. agramatísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGRAMATÍSM s. v. ignoranță, incultură, nepricepere, neștiință.

agramatism s. v. IGNORANȚĂ, INCULTURĂ. NEPRICEPERE. NEȘTIINȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGRAMATÍSM s. n. (cf. germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme < gr. a „fără” + gramma „literă”): necunoașterea vorbirii și a scrierii corecte, a normelor ortografice și gramaticale; caracteristică a unei persoane ignorante, inculte.

Intrare: agramatism
  • silabație: a-gra-
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agramatism
  • agramatismul
  • agramatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • agramatism
  • agramatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agramatism

etimologie: