3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ignorant, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~nți, ~e / E: fr ignorant, it ignorante, ger ignorant] 1-2 (Persoană) care nu are cunoștințe elementare. 3-4 (Persoană) care nu are studii. 5-6 (Om) incult. 7-8 (Persoană) care nu cunoaște ceva.

ignoranță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pl: ~țe / E: fr ignorance, lat ignorantia] 1 Necunoaștere (a unor secrete) Si: (înv) ignorație (1). 2 Lipsă a unor cunoștințe elementare Si: (înv) ignorație (2). 3 Lipsă de învățătură Si: (înv) ignorație (3). 4 Neștiință. 5 Prostie.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance.

IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance.

IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj. (Despre oameni) Fără învățătură, fără cunoștințe, incult. Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. ◊ (Substantivat) Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10.

IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; neștiință. Partidul nostru desfășoară o amplă revoluție culturală la sate, pentru a sfărîma lespedea ignoranței și inculturii sub care regimul burghezo-moșieresc strivea în trecut țărănimea noastră muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 1/1. Să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136. 2. (Învechit) Faptul de a ignora, de a nu ști, necunoaștere a situației. În tot timpul acesta, Soleiman-pașa era în cea mai mare ignoranță despre cele ce se petreceau la Poartă. GHICA, A. 33.

IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant].

IGNORÁNȚĂ s.f. Lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance].

IGNORÁNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de cunoștințe, incult. (< fr. ignorant, lat. ignorans)

IGNORÁNȚĂ s. f. lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. (< fr. ignorance, lat. ignorantia)

IGNORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neștiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; incult. /<fr. ignorant

IGNORÁNȚĂ f. 1) Stare de ignorant; lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetență; neștiință. 2) Lipsă de instruire și de cultură generală; incultură. [G.-D. ignoranței] /<fr. ignorance, lat. ignorantia

ignorant a. și m. neștiutor (de carte).

ignoranță f. neștiință (de carte).

*ignoránt, -ă adj. (lat. ignórans, -ántis). Care ignorează, neștiutor, prost.

*ignoránță f., pl. e (lat. ignorantia). Neștiință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte

ignoránță (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoránței

ignoránt adj. m., s. m. (sil. mf. i-), pl. ignoránți; f. sg. ignorántă, pl. ignoránte

ignoránță s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignoránței

arată toate definițiile

Intrare: ignorant (adj.)
ignorant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ig-no-rant, i-gno-rant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignorant
  • ignorantul
  • ignorantu‑
  • ignorantă
  • ignoranta
plural
  • ignoranți
  • ignoranții
  • ignorante
  • ignorantele
genitiv-dativ singular
  • ignorant
  • ignorantului
  • ignorante
  • ignorantei
plural
  • ignoranți
  • ignoranților
  • ignorante
  • ignorantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ignorantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignorantă
  • ignoranta
plural
  • ignorante
  • ignorantele
genitiv-dativ singular
  • ignorante
  • ignorantei
plural
  • ignorante
  • ignorantelor
vocativ singular
  • ignorantă
  • ignoranto
plural
  • ignorantelor
Intrare: ignoranță
ignoranță substantiv feminin
  • silabație: ig-no-, i-gno-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignoranță
  • ignoranța
plural
genitiv-dativ singular
  • ignoranțe
  • ignoranței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ignorant ignorantă

etimologie:

ignoranță

  • 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură.
    exemple
    • Partidul nostru desfășoară o amplă revoluție culturală la sate, pentru a sfărîma lespedea ignoranței și inculturii sub care regimul burghezo-moșieresc strivea în trecut țărănimea noastră muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Faptul de a ignora, de a nu ști ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În tot timpul acesta, Soleiman-pașa era în cea mai mare ignoranță despre cele ce se petreceau la Poartă. GHICA, A. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: