2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli.

hulire sf [At: ALECSANDRI, P. II, 469 / Pl: ~ri / E: huli] (Îoc lăudare] 1 Vorbe de ocară Si: hulit1 (1), hulitură (1). 2 Vorbe de rău despre cineva Si: hulit1 (2), hulitură (2). 3 Batjocorire. 4 Înjosire a cuiva în ochii altora Si: hulit1 (4), hulitură (4). 5 Calomniere. 6 (Pex) Defăimare. 7 Blasfemiere a ceva considerat sfânt Si: hulit1 (7), hulitură (7). 8 (Pex) Disprețuire.

HULÍRE, huliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli.

HULÍRE, huliri, s. f. Acțiunea de a huli; ocară, batjocură; p. ext. bîrfire, defăimare, calomniere. O creațiune artistică e prea multilaterală ca să poată fi caracterizată numai prin laude sau prin huliri. GHEREA, ST. CR. I 17. Acum, în loc de arme curate, lucitoare, Eu văd că se preferă hulirea mînjitoare. ALECSANDRI, P. III 469.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

huli vt [At: COD. VOR. 157/7 / S și: (înv) gh~ / Pzi: ~lesc / E: vsl хоулити] (Îoc a lăuda) 1 A spune vorbe de ocară. 2 A vorbi de rău pe cineva. 3 A batjocori. 4 A înjosi pe cineva în ochii altora. 5 (Pex) A calomnia. 6 (Pex) A defăima. 7 A blasfemia ceva considerat sfânt. 8 (Pex) A disprețui.

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); p. ext. a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Absol. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. ◊ (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.

A HULÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti

hulì v. 1. a blestema: a huli cele sfinte; 2. a ocărî: el laudă străinul și neamul lui hulește AL.; 3. a calomnia: istoricii hulesc pe ambițiosul și barbarul său dușman BĂLC. [Slav. HULITI].

hulésc, v. tr. și intr. (vsl. huliti). Rar. Defaim, bîrfesc, calomniez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hulíre s. f., g.-d. art. hulírii

hulíre s. f., g.-d. art. hulírii; pl. hulíri

hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă

hulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 sg. și pl. huleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HULÍRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

hulire s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

HULÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

huli vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

arată toate definițiile

Intrare: hulire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulire
  • hulirea
plural
  • huliri
  • hulirile
genitiv-dativ singular
  • huliri
  • hulirii
plural
  • huliri
  • hulirilor
vocativ singular
plural
Intrare: huli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huli
  • hulire
  • hulit
  • hulitu‑
  • hulind
  • hulindu‑
singular plural
  • hulește
  • huliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hulesc
(să)
  • hulesc
  • huleam
  • hulii
  • hulisem
a II-a (tu)
  • hulești
(să)
  • hulești
  • huleai
  • huliși
  • huliseși
a III-a (el, ea)
  • hulește
(să)
  • hulească
  • hulea
  • huli
  • hulise
plural I (noi)
  • hulim
(să)
  • hulim
  • huleam
  • hulirăm
  • huliserăm
  • hulisem
a II-a (voi)
  • huliți
(să)
  • huliți
  • huleați
  • hulirăți
  • huliserăți
  • huliseți
a III-a (ei, ele)
  • hulesc
(să)
  • hulească
  • huleau
  • huli
  • huliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hulire

  • 1. popular Acțiunea de a huli și rezultatul ei.
    exemple
    • O creațiune artistică e prea multilaterală ca să poată fi caracterizată numai prin laude sau prin huliri. GHEREA, ST. CR. I 17.
      surse: DLRLC
    • Acum, în loc de arme curate, lucitoare, Eu văd că se preferă hulirea mînjitoare. ALECSANDRI, P. III 469.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi huli
    surse: DEX '98 DEX '09

huli

  • 1. popular A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blasfema ocărî antonime: lăuda attach_file 3 exemple
    exemple
    • absolut De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198.
      surse: DLRLC
    • absolut De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135.
      surse: DLRLC
    • rar Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210.
      surse: DLRLC

etimologie: