8 definiții pentru blasfema

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blasfema vb. I. intr. (relig.; înv.) A huli, a-și bate joc de cele sfinte. • prez.ind. -ez. /<lat. blasphemare, fr. blasphémer.

BLASFEMA (-em) vb. tr. A huli, a defăima cele sfinte [fr. < lat.].

blasfemà v. a huli sau a-și bate joc de cele sfinte.

blasfem s.n. 1 (relig) Blasfemie. 2 Blestem. • pl. -e, -uri. /<ngr. βλασφημία, fr. blasphème.

*2) blasfém și -éz, a -á, v. tr. (lat. blasphêmare, V. blastăm). Insult divinitatea saŭ religiunea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blasfema vb., ind. prez. 1 sg. blasfemez, 3 sg. și pl. blasfemea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLASFEMA vb. (BIS.) a huli.

BLASFEMA vb. (BIS.) a huli.

Intrare: blasfema
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blasfema
  • blasfemare
  • blasfemat
  • blasfematu‑
  • blasfemând
  • blasfemându‑
singular plural
  • blasfemea
  • blasfemați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blasfemez
(să)
  • blasfemez
  • blasfemam
  • blasfemai
  • blasfemasem
a II-a (tu)
  • blasfemezi
(să)
  • blasfemezi
  • blasfemai
  • blasfemași
  • blasfemaseși
a III-a (el, ea)
  • blasfemea
(să)
  • blasfemeze
  • blasfema
  • blasfemă
  • blasfemase
plural I (noi)
  • blasfemăm
(să)
  • blasfemăm
  • blasfemam
  • blasfemarăm
  • blasfemaserăm
  • blasfemasem
a II-a (voi)
  • blasfemați
(să)
  • blasfemați
  • blasfemați
  • blasfemarăți
  • blasfemaserăți
  • blasfemaseți
a III-a (ei, ele)
  • blasfemea
(să)
  • blasfemeze
  • blasfemau
  • blasfema
  • blasfemaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)