2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduita, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor. Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ◊ Hotărâre judecătorească = act al unei instanțe judecătorești dat în soluționarea unui litigiu. Hotărâre definitivă = hotărâre judecătorească împotriva căreia nu mai există căi ordinare de atac (apel sau recurs). 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.

hotărâre sf [At: CANTEMIR, HR. 69 / Pl: ~ri / E: hotărî] 1 (Înv) Stabilire a hotarului sau graniței unei regiuni sau unei țări Si: hotărât1 (1). 2 (Înv) Mărginire cu... Si: hotărât1 (2). 3 (Înv) Învecinare a stăpânitorilor cu... Si: hotărât1 (3). 4 Decizie între mai multe posibilități Si: hotărât1 (4). 5 Luare a unei hotărâri Si: hotărât1 (5). 6 Poruncă adresată cuiva Si: hotărât1 (6). 7 Fixare a unei date, a unui termen Si: hotărât1 (7). 8 Stabilire a unui plan de acțiune Si: hotărât1 (8). 9 Stipulare a unor condiții într-un act Si: hotărât1 (9). 10 Determinare a unor factori necunoscuți Si: hotărât1 (10). 11 Definire. 12 (Grm) Detenuinare prin articole Si: hotărât1 (12). 13 Menire a cuiva pentru ceva Si: hotărât1 (13). 14 (Înv) Sfârșire într-un anumit fel Si: hotărât1 (14). 15 (Îe) A lua o (înv a face, a pune, a încheia, a veni în) ~ A se hotărî (5). 16 (Îlav) Cu ~ (sau cu toată ~ea) În mod hotărât Si: neîndoios, sigur. 17 (Jur; șîs ~ judecătorească) Sentință judecătorească. 18 Fermitate în conduita, în atitudinea cuiva. 19 Dispoziție a unei autorități. 20 Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.

HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor. ◊ Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ♦ Sentință judecătorească. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.

HOTĂRÂRE ~i f. 1) v. A HOTĂRÎ și A SE HOTĂRÎ. 2) Dispoziție a unui organ oficial; decizie. 3) Act în care este fixată o asemenea dispoziție. 4) Îndrăzneală în acțiuni; fermitate. [G.-D. hotărârii] /v. a hotărî

HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.

HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.

hotărî [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/10 / V: ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~răsc / E: hotar (cf mg határozni)] 1 vt (Înv) A stabili hotarul sau granița unei regiuni sau unei țări Si: a delimita, (înv) a hotărnici. 2 vr (Înv) A se mărgini cu ... 3 vr (D. stăpânitorii unor regiuni) A avea împărăția lângă a lui... 4-5 vtr A (se) decide (între mai multe posibilități). 6-7 vtr (A lua sau) a face să ia o hotărâre. 8 vt (Rar; cu complement în dativ) A porunci cuiva să facă ceva Si: a ordona. 9 vt A fixa o dată, un termen etc. 10 vt A stabili un plan de acțiune. 11 vt A stipula niște condiții într-un act. 12 vt A determina niște factori necunoscuți. 13 vt A defini. 14 vtr (Grm; înv) A (se) determina prin articole. 15 vt A meni pe cineva pentru ceva Si: a destina. 16 vr (Înv) A se sfârși într-un anumit fel.

otări[1] v vz hotărî

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta hotări LauraGellner

HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. Tranz. 1. A lua o hotărîre; a decide. Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ Refl. Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. ◊ Refl. impers. În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. ♦ A face pe cineva să ia o hotărîre; a determina; a convinge. Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68. ♦ (Construit cu dativul) A lua o hotărîre cu privire la cineva, a porunci cuiva să facă ceva. O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107. 2. A stabili, a fixa. Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. ♦ (Învechit) A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. (Atestat în forma hotărește) Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83. 3. (Cu privire la oameni) A destina, a meni. Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210. II. (Învechit) 1. Tranz. A pune hotar (unei proprietăți, unei regiuni, unei țări); a delimita, a hotărnici. Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101. 2. Refl. A se mărgini cu..., a se învecina cu..., a fi vecin cu... (Atestat în forma hotăraște) Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. – Prez. ind. și: hotăresc (EMINESCU, N. 62, ALECSANDRI, T. 319), pers. 3 sg. și: hotăraște.

HOTĂRÎ́RE, hotărîri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî, de a (se) decide (să facă ceva); atitudine neșovăitoare, fermitate în conduita cuiva; ceea ce hotărăște cineva, decizie. Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141. Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3. Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146. ◊ (În construcție cu verbul «a lua») Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19. Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3. Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărîre = ferm, neșovăitor. Vorbi cu un glas de hotărîre. SADOVEANU, O. I 275. ◊ Loc. adv. Cu hotărîre sau cu toată hotărîrea = în mod hotărît, fără ezitare. Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cu hotărîre = fără îndoială, neîndoios, sigur, hotărît. Să știe cu hotărîre că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. ISPIRESCU, U. 9. 2. Dispoziție a conducerii de stat sau de partid, a unui organ sau a unei organizații oficiale. Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu]. ▭ Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26. ♦ Sentință judecătorească. După pronunțarea hotărîrii, curtea s-a retras.

hotărâre-apél s. f. (Specific epocii comuniste) Hotărâre cu funcție de apel luată într-o plenară ◊ Hotărâre-apel a plenarei Consiliului Național al oamenilor muncii din industrie, construcții, transporturi, circulația mărfurilor și finanțe” I.B. 8 V 84 p. 1. ◊ Hotărâre-apel a Plenarei Consiliului Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor” Sc. 23 V 84 p. 1 (din hotărâre + apel)

A HOTĂRÎ́ ~ăsc tranz. 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar

A SE HOTĂRÎ́ mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar

hotărî́ v. a pune hotar: 1. a fixa, a preciza: 2. a decide; 3. a rosti sentința.

hotărîre f. fapta de a hotărî: 1. deciziune, rezoluțiune; 2. sentință.

hotărắsc, a -î́ v. tr. (d. hotar). Limitez, pun hotar. Fig. Decid, pronunț o sentență. Precizez, determin, fixez: hotărăsc ziŭa de întîlnire. V. refl. Mă mărginesc: moșia se hotărăște cu pădurea. Fig. Mă decid: mă hotărăsc să plec.

hotărî́re f. Acțiunea de a saŭ de a te hotărî. Deciziune, sentență, rezoluțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hotărấre s. f., g.-d. art. hotărấrii; pl. hotărấri

hotărâre s. f., g.-d. art. hotărârii; pl. hotărâri

hotărî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărắsc, 2 sg. hotărắști, 3 sg. hotărắște, imperf. 3 sg. hotărá, perf. s. 3 sg. hotărî́, 3 pl. hotărấră, m.m.c.p. 3 sg. hotărấse; conj. prez. 3 să hotăráscă; ger. hotărấnd; part. hotărất

hotărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotărá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotăráscă

arată toate definițiile

Intrare: hotărâre
hotărâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotărâre
  • hotărârea
plural
  • hotărâri
  • hotărârile
genitiv-dativ singular
  • hotărâri
  • hotărârii
plural
  • hotărâri
  • hotărârilor
vocativ singular
plural
Intrare: hotărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hotărî
  • hotărâre
  • hotărât
  • hotărâtu‑
  • hotărând
  • hotărându‑
singular plural
  • hotărăște
  • hotăraște
  • hotărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hotărăsc
(să)
  • hotărăsc
  • hotăram
  • hotărâi
  • hotărâsem
a II-a (tu)
  • hotărăști
(să)
  • hotărăști
  • hotărai
  • hotărâși
  • hotărâseși
a III-a (el, ea)
  • hotărăște
  • hotăraște
(să)
  • hotărască
  • hotăra
  • hotărî
  • hotărâse
plural I (noi)
  • hotărâm
(să)
  • hotărâm
  • hotăram
  • hotărârăm
  • hotărâserăm
  • hotărâsem
a II-a (voi)
  • hotărâți
(să)
  • hotărâți
  • hotărați
  • hotărârăți
  • hotărâserăți
  • hotărâseți
a III-a (ei, ele)
  • hotărăsc
(să)
  • hotărască
  • hotărau
  • hotărâ
  • hotărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hotărâre

  • 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduita, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: decizie fermitate attach_file 7 exemple
    exemple
    • Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141.
      surse: DLRLC
    • Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43.
      surse: DLRLC
    • N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146.
      surse: DLRLC
    • Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19.
      surse: DLRLC
    • Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45.
      surse: DLRLC
  • 2. Dispoziție a unei autorități.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Sentință judecătorească.
      surse: DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • După pronunțarea hotărârii, curtea s-a retras.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. Hotărâre judecătorească = act al unei instanțe judecătorești dat în soluționarea unui litigiu.
        surse: DEX '09
      • 2.1.2. Hotărâre definitivă = hotărâre judecătorească împotriva căreia nu mai există căi ordinare de atac (apel sau recurs).
        surse: DEX '09
  • 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu].
      surse: DLRLC
    • Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hotărî
    surse: DEX '98 DEX '09

hotărî

  • 1. tranzitiv reflexiv A alege (între mai multe posibilități), a lua o hotărâre; a (se) decide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alege decide attach_file 6 exemple
    exemple
    • Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34.
      surse: DLRLC
    • A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281.
      surse: DLRLC
    • Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17.
      surse: DLRLC
    • S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89.
      surse: DLRLC
    • În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155.
      surse: DLRLC
    • impersonal În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face pe cineva să ia o hotărâre.
      exemple
      • Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar (Construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porunci attach_file 3 exemple
      exemple
      • O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192.
        surse: DLRLC
      • Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95.
        surse: DLRLC
      • Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A stabili, a fixa o dată, un termen etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa stabili attach_file 2 exemple
    exemple
    • Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180.
      surse: DLRLC
    • Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel.
      exemple
      • Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: destina meni attach_file 3 exemple
    exemple
    • Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609.
      surse: DLRLC
    • Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144.
      surse: DLRLC
    • Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: delimita hotărnici attach_file un exemplu
    exemple
    • Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101.
      surse: DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se mărgini cu..., a fi vecin cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12.
        surse: DLRLC
  • comentariu Forme flexionare atipice: Prezent indicativ și hotăresc, persoana a 3-a singular și hotăraște.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • hotar
    surse: DEX '09 DEX '98