11 definiții pentru sigur (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍGUR, -Ă, (I) siguri, -e, adj., (II) adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredințat. ◊ Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. ◊ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii. (Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur.Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu dă greș; precis; fără defect. Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neșovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. Adv. 1. Da. 2. În mod precis, negreșit. ◊ Expr. (Fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără niciun fel de îndoială. – Din ngr. síghuros.

sigur, [At: CARTE. TREB. II, 226/9 / V: (înv) secur, segur, (reg) secure / A și: (înv) sigur / Pl: ~i, ~e / E: ngr σέγουρος] 1 a De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni Si: categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, nediscutabil, neîndoielnic, netăgăduit, precis, solid, vădit, (liv) indubitabil, peremptoriu, (rar) neapărat. 2 sn (Fam; îlav) La ~ Într-un mod sigur (1). 3 sn (Fam; îe) A lua (pe cineva) la ~ A ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea de a se eschiva. 4 sn (Reg) A fi la ~ (de ceva) A avea certitudinea unui lucru. 5 a (D. lucrări, materii etc.) Care este calculat, stabilit, îndeplinit cu exactitate Si: precis. 6 sn (Îrg; îlav) Pe (sau la) ~ Cu exactitate. 7 sn (Îe) A merge (sau a se duce) la ~ A se îndrepta către țintă, fără risc, a nu da greș. 8 a (D. manifestări ale oamenilor sau d. părți ale corpului lor) Care acționează în mod hotărât Si: neșovăitor. 9 a (D. mijloace, remedii etc.) Care produce efectul dorit Si: eficace, eficient. 10 a (D. fenomene, evenimente etc.) Care se (va) întâmpla în mod neîndoielnic Si: categoric, cert. 11 a Care are o părere fermă despre ceva Si: convins, încredințat. 12 a (Îe) A fi ~ de cineva ori de (sau pe) ceva A avea deplină încredere, a se baza (pe cineva sau ceva). 13 a (Îe) A fi ~ de (sau pe) sine (ori el, dânsul) A se comporta și a acționa în mod neșovăielnic. 14 a (Îae) A fi conștient de valoarea proprie. 15 a Care este demn de încredere. 16 a (Înv) Care se simte în siguranță. 17 a Care nu prezintă pericol Si: adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv) scutit. 18 a (Îe) A pune (pe cineva sau ceva) la loc ~ A pune într-un loc unde nu poate fi găsit Si: a ascunde. 19 a (Îvr) Trainic. 20 av Cu deplină încredere în realitatea sau în rezolvarea a ceva. 21 av Fără condiții sau alternative Si: indiscutabil, neapărat, negreșit, precis, cu siguranță, sută la sută, (îvp) nesmintit, (înv) cu siguritate, (reg) sigurat, (fam) la sigur. 22 av Da1 (1).

SÍGUR, -Ă, (I) siguri, -e, adj., (II) adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredințat. ◊ Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. ◊ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii. (Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur.Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu dă greș; precis; fără defect. Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neșovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. Adv. 1. Da. 2. În mod precis, negreșit. ◊ Expr. (Fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială. – Din ngr. síghuros.

SÍGUR1 adv. 1. (Ca formulă de aprobare) Da. Pot închide ușa?Sigur. 2. În mod precis. De altfel nici nu știm sigur unde ne găsim. CAMIL PETRESCU, U. N. 347. Fulgeră din cînd în cînd și se luminează departe o dungă de pădure, dar nu știu sigur unde mă găsesc. SAHIA, N. 26. Aceea ce se aflase mai sigur... era că se numea Olga și era poloneză. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ Expr. (Familiar) Mai mult ca (sau decît) sigur = fără nici un fel de îndoială.

SÍGUR1 adv. 1) Fără îndoială; negreșit. ~ că da. ◊ Mai mult ca ~ fără nici o îndoială; precis. 2) Cu încredere în sine. A se ține ~. /<ngr. síghuros


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*de sígur prep. + adj. / adv. (~, e sigur)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÍGUR adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor. (Cu pași ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a orașului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.) 11. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (- Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)

SIGUR adj., adv. 1. adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. convins, încredințat. (E ~ că îl va înțelege.) 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărît, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor. (Cu pași ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a orașului.) 8. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Așa s-au întîmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.) 11. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sígur (-ră), adj.1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. – 2. (Adv.) În mod cert. – Mr. sigur. Ngr. σίγουρος, din ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, Rom., XXXIII, 286). – Der. nesigur, adj. (incert); siguranță, s. f. (securitate); nesiguranță, s. f. (insecuritate); sigureală (var. siguritate), s. f. (înv., securitate); siguripsi, vb. (a asigura), din ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin), sec. XVIII, înv.; asigura, vb. (a căpăta garanții); asigurător, adj. (care asigură). Există tendința de a conjuga asigurez „semnez o poliță de asigurare” și asigur „fixez, întăresc”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHI VA PIANO, VA SANO (it.) cine merge încet, merge sigur – Expresia este echivalentă cu cea românească: „Cine merge încet, departe ajunge”.

Intrare: sigur (adv.)
sigur2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • sigur
  • sigu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sigur (adv.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pot închide ușa? – Sigur.
      surse: DLRLC
  • 2. În mod precis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: negreșit (adv.) 3 exemple
    exemple
    • De altfel nici nu știm sigur unde ne găsim. CAMIL PETRESCU, U. N. 347.
      surse: DLRLC
    • Fulgeră din cînd în cînd și se luminează departe o dungă de pădure, dar nu știu sigur unde mă găsesc. SAHIA, N. 26.
      surse: DLRLC
    • Aceea ce se aflase mai sigur... era că se numea Olga și era poloneză. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie familiar Mai mult ca (sau decât) sigur = fără niciun fel de îndoială.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: