12 definiții pentru fermitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fermitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 268 / E: ferm + -itate după fr fermeté] 1 Siguranță. 2 Forță morală. 3 Stabilitate. 4 Rigoare.

FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).

FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).

FERMITÁTE s. f. Hotărîre neclintită, tărie morală, statornicie. Muncitorii sînt acum cu fermitate călăuziți și îndrumați de forțele conștiente, organizatorice, ale partidului. CĂLUGĂRU, O. P. 438. Acțiunea... e lipsită de fermitate, șovăielnică. GHEREA, ST. CR. II 268.

FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté].

FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté)

FERMITÁTE f. 1) Caracter ferm. 2) Siguranță în acțiuni; hotărâre; decizie. [Art. fermitatea; G.-D. fermității] /ferm + suf. ~itate

fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții

fermitáte s. f., g.-d. art. fermității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERMITÁTE s. 1. v. hotărâre. 2. hotărâre, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)

FERMITATE s. 1. dîrzenie, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. 2. hotărîre, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FERMITATE. Subst. Fermitate, hotărîre, tărie, dîrzenie, dîrzie (pop.). Perseverență, statornicie, consecvență, constanță, stabilitate; asiduitate, stăruință, insistență, tenacitate. Intransigență, incoruptibilitate. Îndîrjire, neînduplecare; inflexibilitate (fig.). Îndărătnicie, încâpățînare, obstinație (livr.), înverșunare. Curaj, îndrăzneală, cutezanță, temeritate, neînfricare, bărbăție. Siguranță, certitudine, încredințare, convingere. Adj. Ferm, hotărît, tare, dîrz, categoric, decis, sigur, neșovăitor, neșovăielnic, neîndoios, neclintit (fig.), nestrămutat (fig.), inflexibil (fig.). Perseverent, statornic, consecvent, neabătut, constant; asiduu, stăruitor, insistent, tenace. Intransigent, incoruptibil. Îndîrjit, neînduplecat. Îndărătnic, încăpățînat, obstinat (livr.), înverșunat. Curajos, îndrăzneț, neînfricat, neînfricoșat, temerar, cutezător. Sigur, cert, convins. Vb. A fi ferm (hotărît). A se încumeta, a îndrăzni, a cuteza. A persevera, a stărui, a sta (a rămîne, a se menține) pe poziție, a nu se lăsa (cu una cu două, nici mort), a insista; a nu se lăsa mai prejos, a nu ceda. A se îndîrji; a se îndărătnici, a se încăpățîna, a se înverșuna. Adv. (În mod) ferm, hotărît, decis, cert, sigur, neîndoios, nici mort, cu orice preț; cu fermitate, cu tărie, cu hotărîre; fără ezitare, fără șovăire; cu îndărătnicie, cu încâpățînare; în nici un chip, pentru tot aurul din lume, pentru nimic în lume, sub nici o formă, în ruptul capului. V. certitudine, curaj, efort, hărnicie, încâpățînare, permanență, principialitate.

Intrare: fermitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermitate
  • fermitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • fermități
  • fermității
plural
vocativ singular
plural

fermitate

  • 1. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; hotărâre neclintită, tărie morală.
    exemple
    • Muncitorii sînt acum cu fermitate călăuziți și îndrumați de forțele conștiente, organizatorice, ale partidului. CĂLUGĂRU, O. P. 438.
      surse: DLRLC
    • Acțiunea... e lipsită de fermitate, șovăielnică. GHEREA, ST. CR. II 268.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ferm + sufix -itate
    surse: DEX '98 DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN