hasna sf vz hazna

azna sf vz hazna

hasnă¹ sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / V: haz~ / Pl: ~ne / E: mg haszon] 1 (Reg) Folos. 2 (Îe) A(-i) lua ~ A se servi de. 3 (Înv) Roade ale pământului.

hasnea sf vz hazna

hazna sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/34 / V: (înv) hasna, hasnea, ~nea, hăz~ / Pl: ~le / E: tc hazine] 1 Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării Si: fosă septică. 2 Rezervor de apă. 3 Cișmea. 4 Loc unde se depune funinginea din coșurile sobelor și de unde se scoate printr-o deschizătură. 5 (Înv) încăpere a vistieriei în care se păstrau valori importante. 6 Vistierie. 7 Tezaur.

haznă² sf vz hasnă

haznea sf vz hazna

hăznea sf vz hazna

❍AZNA = HAZNA.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Rezervor subteran în care se scurg sau în care se aruncă rămășițele murdare dintr-o gospodărie. Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. 2. (Învechit) Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; vistierie. Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371.

HAZNA ~le f. 1) Clădire sau încăpere unde se păstrează tezaurul statului; vistierie. 2) Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea și decantarea apelor menajere. [Art. haznaua] /<turc. hazine, hazne

HASNĂ s. f. (ȚR, Ban., Criș., Trans. SV, Trans. N) Folos. B: Hasna lui Mihaiu-Vodă au fost arhangelul Mihail. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA. (1688), apud TDRG. C: Ce hasnă are această învățătură? SA, 14^r. Cu mult mai vîrtos cuvîntul lui Dumnăzău iaste de folos și de hasnă. MOL. 1695, 83^r. Hasnĕ. Utililas. AC, 34^r. N-am haznă de bunătate. CÎNTECE, 7^v. Scumpul niceodată nu să umple de bani și ... nu are hasnă de ei. FL. D SEC. XVIII¹, 89^r: cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW : SA, 4^r, 26^r. 42^v; C 1692, 539^r: MOL. 1695, S3^r; LEX. MARS., 209; MISC. SEC. XVII, 54^r, 90^v; CAT. B, 22. Etimologie: magh, haszon. Cf. scr. hasna. Vezi și hăsnui. Cf. a g o n i s i t ă (2), f a i d ă.

HAZNA s.f. 1. (Mold, ȚR) Tezaur (public). A: Trecea pași la Cameniță cu haznele și cu zaharele. NECULCE. Sînt acum date un meleon si sasă sute de mii de galbeni si haznaua me nici are habar, ca cînd n-au ieșit nemică. H 1771, 93^r; cf. N. COSTIN; PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 8^v; H 1771, 85^v; H 1779², 102^r. B: Scoțînd sangeacul din hazne, îl ia ceauș-bașa. IM 1730, 13^v. 2. (Mold.) Rezervor de apă. Au adus și apa de la hazna ... slobozind apa pe trei țăvi cu șuruburi. PSEUDO-AMIRAS. 3. (Mold.) Cișmea. Au făcut o hazne mică în trei colțuri cu trei șuruburi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: hazne (NECULCE: IM 1730, 13^v; IM 1754, 8^v: PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU), haznea (H 1771, 85^v). Etimologie: tc. hazine, hazne. Vezi și haznatar. Cf. c h i n c i; v i s t e r i e.

HAZNE(A) s. f. v. hazna.

haznà f. 1. vistieria țării, tezaurul Statului: a furat și banii haznalei AL.; 2. tezaur, comoară în genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale PANN; 3. canal pentru murdării, cloacă: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [Turc. HAZNA].

azná, V. hazna.

hásnă și háznă f., pl. e (ung. haszon [cu sufix haszna], folos, unde și sîrb. hásna). Nord și est. Folos: muncesc, și, cînd colo, ce hasnă am? (Neam. Rom. Pop. I, 440). V. polză.

hazná f. (turc. hazna, hazne [d. ar. hazna, hazine], de unde și ngr. kaznâs, haznâs, haznés, bg. sîrb. hazná, rus. kazná, [d. turc. de nord kazna]; sp. alhacena, alacena, dulap, firidă [d. ar. al-hazena, al-hizâna]. V. cazon, magaza). Depozit de banĭ, vistierie, casierie. Depozit (rezervoriŭ) de apă. Sumă fixă de 36,000 de pungĭ (Vechĭ). Recipientu de zid al uneĭ latrine. – Și hazneá, pl. ele. Olt. azná (ca sîrb.).

háznă, V. hasnă.

hasna, -nale.

hazna (latrină) s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale, art. haznalele

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale

hazna

hasnă, -ne.

HAZNA s. cloacă. (~ua unui oraș.)

HAZNA s. v. apă, cișmea, tezaur, vistierie.

hazna s. v. APĂ. CIȘMEA. TEZAUR. VISTIERIE.

HAZNA s. cloacă. (~ a unui oraș.)

hasnă s. f. – Profit, utilitate. Mag. haszon (DAR; Gáldi, Dict., 135). Sec. XVII. – Der. hăsnaș, adj. (înv., util, folositor); hăsnui, vb. (a fi folositor; a produce).

hazna (haznale), s. f. – 1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná. – Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.

hasnă s.f. sg. (reg., înv.) folos.

hasnă, -e. s.f. – 1. Folos, câștig, profit. 2. Satisfacție. În expr. a avea hasnă (de ceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. – Din magh. haszon „profit” (MDA).

HASNĂ subst. „folos” < ung. haszon (DLR). 1. – G., mold., act. 2. Hasnaș mold. (Arh; Bez I 30) < ung. hasznos „folositor”; Hasnăș (Ștef); – D. 1426 (Costin I); – V. (17 A V 263); Hăsnășeni s. 3. Hasniș = Hasnăș (Ștef); Hasniș Frim (Sur XXI).