HASNĂ s. f. (ȚR, Ban., Criș., Trans. SV, Trans. N) Folos. B: Hasna lui Mihaiu-Vodă au fost arhangelul Mihail. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA. (1688), apud TDRG. C: Ce hasnă are această învățătură? SA, 14^r. Cu mult mai vîrtos cuvîntul lui Dumnăzău iaste de folos și de hasnă. MOL. 1695, 83^r. Hasnĕ. Utililas. AC, 34^r. N-am haznă de bunătate. CÎNTECE, 7^v. Scumpul niceodată nu să umple de bani și ... nu are hasnă de ei. FL. D SEC. XVIII¹, 89^r: cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW : SA, 4^r, 26^r. 42^v; C 1692, 539^r: MOL. 1695, S3^r; LEX. MARS., 209; MISC. SEC. XVII, 54^r, 90^v; CAT. B, 22. Etimologie: magh, haszon. Cf. scr. hasna. Vezi și hăsnui. Cf. a g o n i s i t ă (2), f a i d ă.