VISTIERIE, vistierii, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție care administra tezaurul țării; localul sau încăperea în care se păstra acesta. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visterie s. f.] – Vistier + suf. -ie.

vistierie sf [At: (a. 1588) D. BOGDAN, GL. 118 / P: ~ti-e~ / V: ~terie, (îrg) ~tirie, (înv) ves~ / Pl: ~ii / E: vistier + -ie] 1 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție care, până în sec. XVII, administra veniturile țării și ale domnului Si: (înv) vistier² (1). 2 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Tezaurul țării și cel domnesc (venituri bănești, obiecte prețioase și de protocol, blănuri etc.) Si: (înv) vistier² (2). 3 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Clădire în care se păstra vistieria (2) Si: (înv) vistier² (3). 4 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Încăpere în care se păstra vistieria (2) Si: (înv) vistier² (4). 5 (În perioada Regulamentului Organic și mai târziu) Ministerul de finanțe. 6-8 (Înv; șîs ~ia cea mare) Vistiernicie (1-3). 9 (Îvr; pex) Vistier¹ (6). 10 (Îvp) Loc în care se păstrau obiecte de metal prețios, bijuterii, bani Si: (îrg) vistier² (13). 11 (Îvp) Cantitate mare de monede de aur sau de argint, de bijuterii, de pietre prețioase etc. păstrate sau ascunse într-un loc sigur Si: comoară (4), (înv) vistier² (14). 12 (Înv; pex) Avere (4). 13 (Îvp; fig) Ceea ce este socotit frumos, prețios (în plan spiritual) Si: (înv) vistier² (16). 14 (Îvp; fig) Sursă nelimitată de îmbogățire (spirituală) Si: (înv) vistier² (17). 15 (Îvp; fig) Ansamblul sentimentelor care înnobilează sufletul Si: (înv) vistier² (18). 16 (Îvp; fig) Sursă de fericire Si: (înv) vistier² (19). 17 (Înv) Încăpere a templului din Ierusalim în care se păstrau obiectele de cult și ofrandele. 18 (Asr) Încăpere (axexă a) unei mănăstiri în care se păstrează obiecte de cult prețioase, podoabe, relicve etc. Si: (îvr) vistiariu Vz vistier² (21). 19 (Înv) Cutie în care se depuneau danii, mai ales bani, pentru necesitățile templului din Ierusalim sau pentru opere de caritate Si: (înv) vistiariu, vistiar Vz vistier² (20). 20 (Mol; csc) Construcții auxiliare dintr-o gospodărie țărănească Si: (Mol) vister Vz vistier² (22). 21 (Reg; îs; îf visterie) Visteria cenușii Cenușar (5) (la sobă). 22 (Olt; Mun) Izvor (1). 23 (Olt; Mun) Șipot. 24 (Olt) Fiecare dintre scândurile groase, încheiate între ele, care se pun în pământ la fântânile învelite. 25 (Îvr) Hazna (1) (la o latrină).

vistierie s.f. I (în Ev. Med., în Țările Rom.) Instituție care administra veniturile țării și ale domnului; (înv.) vistier. Se plătea din casa rezervei vistieriei (BĂLC.). ◊ Logofăt de vistierie v. logofăt. ♦ Locul unde se păstrau aceste venituri, împreună cu obiectele îmbrăcăminte necesare domnului și curții domnești. II (înv.) 1 Încăpere, cameră (ascunsă vederii). 2 Locuință, adăpost. 3 Încăpere pentru păstrarea cerealelor, a alimentelor. III (înv.) 1 Loc (clădire, cameră, ladă etc.) în care se păstrau obiecte de metal prețios, bijuterii, bani etc. 2 (pop.) Cantitate mare de monede de aur sau de argint, de bijuterii, de pietre prețioase; ext. avuție, bogăție. Luase cu el toată visteria (XEN.). ♦ Fig. Ceea ce este socotit frumos, prețios, folositor etc. Ies sîni și brațe, rază după rază, visteria trupului, domol (VOIC.). IV (relig.) Cameră, încăpere a templului din Ierusalim, în care se păstrau obiectele de cult, ofrandele etc. • sil. -ti-e-. pl. -ii. g.-d. -iei. și visterie s.f. /vistier + -ie.

VISTIERIE, vistierii, s. f. 1. Instituție care administra în trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visterie s. f.] – Vistier + suf. -ie.

VISTIERIE, vistierii, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma visterie) 1. Instituția care administra altădată banii publici; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public (v. hazna). Azi insă vine la noi trimisul visteriei, ca să adune dările. PAS, E. I 13. Acum nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici, de cînd e calemgiu la visterie. CAMIL PETRESCU, O. I 186. Apoi aici îi visteria țării, moșule! SP. POPESCU, M. G. 65. Mare vîlvă se făcu în oraș cînd se află că s-a spart visteria împăratului. ISPIRESCU, L. 372. Toată prada... fu vărsată în visteria țării. BĂLCESCU, O. II 260. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. Și aceste toate din spinarea noastră, Căci țăranul este visteria noastră. HASDEU, I. V. 36. 2. Demnitatea de vistiernic, slujba de vistiernic. El împăcă pe acest destoinic boier, dîndu-i vistieria. IORGA, L. II 121. – Variantă: visterie s. f.

VISTIERIE ~i f. 1) (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Instituție de administrare a finanțelor statului. 2) ist. Clădire unde se afla această instituție. 3) ist. Funcția vistierului. 4) Local unde se păstrează finanțele statului; tezaur. 5) fig. Izvor de bogăție. [G.-D. vistieriei] /vistier + suf. ~ie

vistierie f. od. tezaurul Statului: vistieria țării AL. [Slav. VISTĬERĬA, comoară (lit. vestier)].

vistieríe și visteríe f. (vsl. vistiĭariĭa, d. mgr. vesti- și vistiárion, d. lat. vestiarium, vestiar). Vechĭ. Tezauru statuluĭ. Ministeru finanțelor. Demnitatea de vistier.

vestierie sf vz vistierie

visterie sf vz vistierie

vistirie sf vz vistierie

visterie s.f. v. vistierie.

VESTIERIE s. f. v. visterie.

VISTERIE s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Instituție care administra în trecut banii publici; local sau încăpere în care se păstra tezaurul public. A: A treia parte din bucatele lui să să dea la visteria domnului. PRAV. Și cîți bani veriiia din țară, nu-i da la visterie, să-i strîngă după obiceiul țării, ce-i număra el singur și-i strîngea în casă la dînsul. PSEUDO-COSTIN, 24^r; cf. M. COSTIN; NCL. II, 293, 299; PSEUDO-COSTIN, 11^v; NECULCE. ◊ Fig. Bătîndu-l și muncindu-l îl vor duce în visteriia cea întunecată a iadului. VSV 1691, 134^v; cf. VSV 1742, 185^v. B: Au închis și pă Hrizea vistier, puindu-i pricină să-i ia seama de visterie. R. POPESCU. S-au orînduit veliților dvornici lefi de la visterie. PRAV. COND. 1780; cf. ANON. CANTAC.; BIBLIA (1688); ANON. BRÎNCOV. C: Véstieriĕ. AC, 377. Variante: vestierie (AC, 377). Etimologie: vister + suf. -ie. Vezi și visterniceasă, visternicel, visternicie, vistier, vistiernic. Cf. h a z n a (1).

vistierie (desp. -ti-e-) s. f., art. vistieria, g.-d. art. vistieriei; pl. vistierii, art. vistieriile (desp. -ri-i-)

vistierie (-ti-e-) s. f., art. vistieria, g.-d. art. vistieriei; pl. vistierii, art. vistieriile

vistierie s. f. (sil. -ti-e-), art. vistieria, g.-d. art. vistieriei; pl. vistierii, art. vistieriile

vistierie (i-e)

visterie, -riei gen. a.

VISTIERIE s. v. vistiernicie.

VISTIERIE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea țării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituția care administra tezaurul țării.)

vistierie s. v. VISTIERNICIE.

VISTIERIE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea țării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituția care administra tezaurul țării.)