hasnă¹ sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / V: haz~ / Pl: ~ne / E: mg haszon] 1 (Reg) Folos. 2 (Îe) A(-i) lua ~ A se servi de. 3 (Înv) Roade ale pământului.

hásnă și háznă f., pl. e (ung. haszon [cu sufix haszna], folos, unde și sîrb. hásna). Nord și est. Folos: muncesc, și, cînd colo, ce hasnă am? (Neam. Rom. Pop. I, 440). V. polză.

haznă² sf vz hasnă

háznă, V. hasnă.

hasnă, -ne.

hasnă s. f. – Profit, utilitate. Mag. haszon (DAR; Gáldi, Dict., 135). Sec. XVII. – Der. hăsnaș, adj. (înv., util, folositor); hăsnui, vb. (a fi folositor; a produce).

HASNĂ s. f. (ȚR, Ban., Criș., Trans. SV, Trans. N) Folos. B: Hasna lui Mihaiu-Vodă au fost arhangelul Mihail. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA. (1688), apud TDRG. C: Ce hasnă are această învățătură? SA, 14^r. Cu mult mai vîrtos cuvîntul lui Dumnăzău iaste de folos și de hasnă. MOL. 1695, 83^r. Hasnĕ. Utililas. AC, 34^r. N-am haznă de bunătate. CÎNTECE, 7^v. Scumpul niceodată nu să umple de bani și ... nu are hasnă de ei. FL. D SEC. XVIII¹, 89^r: cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW : SA, 4^r, 26^r. 42^v; C 1692, 539^r: MOL. 1695, S3^r; LEX. MARS., 209; MISC. SEC. XVII, 54^r, 90^v; CAT. B, 22. Etimologie: magh, haszon. Cf. scr. hasna. Vezi și hăsnui. Cf. a g o n i s i t ă (2), f a i d ă.

hasnă s.f. sg. (reg., înv.) folos.

hasnă, -e. s.f. – 1. Folos, câștig, profit. 2. Satisfacție. În expr. a avea hasnă (de ceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. – Din magh. haszon „profit” (MDA).