25 de definiții pentru hazna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

hazna sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/34 / V: (înv) hasna, hasnea, ~nea, hăz~ / Pl: ~le / E: tc hazine] 1 Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării Si: fosă septică. 2 Rezervor de apă. 3 Cișmea. 4 Loc unde se depune funinginea din coșurile sobelor și de unde se scoate printr-o deschizătură. 5 (Înv) încăpere a vistieriei în care se păstrau valori importante. 6 Vistierie. 7 Tezaur.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Rezervor subteran în care se scurg sau în care se aruncă rămășițele murdare dintr-o gospodărie. Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. 2. (Învechit) Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; vistierie. Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371.

HAZNA ~le f. 1) Clădire sau încăpere unde se păstrează tezaurul statului; vistierie. 2) Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea și decantarea apelor menajere. [Art. haznaua] /<turc. hazine, hazne

HAZNA s.f. 1. (Mold, ȚR) Tezaur (public). A: Trecea pași la Cameniță cu haznele și cu zaharele. NECULCE. Sînt acum date un meleon si sasă sute de mii de galbeni si haznaua me nici are habar, ca cînd n-au ieșit nemică. H 1771, 93r; cf. N. COSTIN; PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 8v; H 1771, 85v; H 17792, 102r. B: Scoțînd sangeacul din hazne, îl ia ceauș-bașa. IM 1730, 13v. 2. (Mold.) Rezervor de apă. Au adus și apa de la hazna ... slobozind apa pe trei țăvi cu șuruburi. PSEUDO-AMIRAS. 3. (Mold.) Cișmea. Au făcut o hazne mică în trei colțuri cu trei șuruburi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: hazne (NECULCE: IM 1730, 13v; IM 1754, 8v: PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU), haznea (H 1771, 85v). Etimologie: tc. hazine, hazne. Vezi și haznatar. Cf. c h i n c i; v i s t e r i e.

haznà f. 1. vistieria țării, tezaurul Statului: a furat și banii haznalei AL.; 2. tezaur, comoară în genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale PANN; 3. canal pentru murdării, cloacă: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [Turc. HAZNA].

hazná f. (turc. hazna, hazne [d. ar. hazna, hazine], de unde și ngr. kaznâs, haznâs, haznés, bg. sîrb. hazná, rus. kazná, [d. turc. de nord kazna]; sp. alhacena, alacena, dulap, firidă [d. ar. al-hazena, al-hizâna]. V. cazon, magaza). Depozit de banĭ, vistierie, casierie. Depozit (rezervoriŭ) de apă. Sumă fixă de 36,000 de pungĭ (Vechĭ). Recipientu de zid al uneĭ latrine. – Și hazneá, pl. ele. Olt. azná (ca sîrb.).

azna sf vz hazna

hasna sf vz hazna

hasnea sf vz hazna

haznea sf vz hazna

hăznea sf vz hazna

AZNA = HAZNA.

HAZNE(A) s. f. v. hazna.

azná, V. hazna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hazna (latrină) s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale, art. haznalele

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAZNA s. cloacă. (~ua unui oraș.)

HAZNA s. v. apă, cișmea, tezaur, vistierie.

hazna s. v. APĂ. CIȘMEA. TEZAUR. VISTIERIE.

HAZNA s. cloacă. (~ a unui oraș.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hazna (haznale), s. f.1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná.Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.

Intrare: hazna
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazna
  • haznaua
plural
  • haznale
  • haznalele
genitiv-dativ singular
  • haznale
  • haznalei
plural
  • haznale
  • haznalelor
vocativ singular
plural
azna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hăznea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hasnea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hasna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
haznea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hazna, haznalesubstantiv feminin

  • 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cloacă
    • format_quote Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. DLRLC
  • 2. învechit Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. prin generalizare Vistierie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vistierie
      • format_quote Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. DLRLC
      • format_quote Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.