hasnă¹ sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / V: haz~ / Pl: ~ne / E: mg haszon] 1 (Reg) Folos. 2 (Îe) A(-i) lua ~ A se servi de. 3 (Înv) Roade ale pământului.

HASNĂ subst. „folos” < ung. haszon (DLR). 1. – G., mold., act. 2. Hasnaș mold. (Arh; Bez I 30) < ung. hasznos „folositor”; Hasnăș (Ștef); – D. 1426 (Costin I); – V. (17 A V 263); Hăsnășeni s. 3. Hasniș = Hasnăș (Ștef); Hasniș Frim (Sur XXI).