21 de definiții pentru geamăt gemăt gemet (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEÁMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat emis de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gémăt, gémet s. n.] – Lat. gemitus.

geamăt sn [At: ALECSANDRI, P. I, 369 / V: gemăt, gemet / Pl: gemete / E: lat gemitus] 1 Sunet nearticulat scos de o ființă care simte o durere (fizică sau morală) Si: tânguire, vaiet. 2 (Fig) Vuiet (al unor elemente ale naturii).

GEÁMĂT, gemete, s. n. Sunete nearticulate scoase de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gémăt, gémet s. n.] – Lat. gemitus.

GEÁMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat scos de cel care geme de durere (fizică sau morală). S-aud mai tare gemetele surde Din pieptul mulțimilor. BENIUC, V. 31. O săptămînă încheiată își chinui bărbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU, L. 66. Un geamăt de durere în vale îl oprește. BOLINTINEANU, O. 53. ◊ Fig. Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd. SAHIA, N. 34. ♦ (Poetic) Freamăt (de vînt). (Atestat în forma gemăt) Gemătul vijeliei pustiitoare își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șivoaielor pămîntului. HOGAȘ, M. N. 176. Ascult la a valului cînt, La gemătul dulce din vînt. EMINESCU, O. IV 3. – Variante: gémăt (SADOVEANU, M. 20), gémet (EMINESCU, O. I 28) s. n.

GEÁMĂT gémete n. Sunet înfundat și prelung produs în urma unor dureri chinuitoare. /<lat. gemitus

geamăt n. 1. strigăt tânguios; 2. plângere în genere: gemetele poporului; 3. murmurul vântului. [Lat. GEMITUS].

geámăt n., pl. gemete (lat. gémitus, id.). Zgomotu celuĭ ce geme. – La Al. Cojbuc, Sadov. Sov. (242) gemet, la Em. gemăt, pl. tot gemete. Cp. cu geamăn, freamăt, seamăn, teamăt, treacăt.

GÉMĂT s. n. v. geamăt.

GÉMET s. n. v. geamăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEÁMĂT s. scâncet, tânguire, vaier, vaiet, (rar) scânceală, (înv.) scâncitură. (Un ~ de durere.)

GEÁMĂT s. v. freamăt, șuierat, vâjâit.

arată toate definițiile

Intrare: geamăt
substantiv neutru (N14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geamăt
  • geamătul
  • geamătu‑
plural
  • gemete
  • gemetele
genitiv-dativ singular
  • geamăt
  • geamătului
plural
  • gemete
  • gemetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gemăt
  • gemătul
  • gemătu‑
plural
  • gemete
  • gemetele
genitiv-dativ singular
  • gemăt
  • gemătului
plural
  • gemete
  • gemetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gemet
  • gemetul
  • gemetu‑
plural
  • gemete
  • gemetele
genitiv-dativ singular
  • gemet
  • gemetului
plural
  • gemete
  • gemetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geamăt gemăt gemet

  • 1. Sunet nearticulat emis de o ființă care simte o durere (fizică sau morală).
    exemple
    • S-aud mai tare gemetele surde Din pieptul mulțimilor. BENIUC, V. 31.
      surse: DLRLC
    • O săptămînă încheiată își chinui bărbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU, L. 66.
      surse: DLRLC
    • Un geamăt de durere în vale îl oprește. BOLINTINEANU, O. 53.
      surse: DLRLC
    • figurat Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd. SAHIA, N. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: