3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GACI s. m. pl. Pantaloni largi din pânză albă, care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec.

gaci smp [At: MARIAN, NA. 305 / V: (reg) ~ce / E: mg gatya, pn gacie, rs гачи] 1 (Trs) Izmene Cf brace, gacini. 2 Pantaloni largi, specifici portului popular din regiunea Oașului.

GACI s. m. pl. Pantaloni largi care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec.

GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâcí vb. IV] – Et. nec.

GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâcí vb. IV] – Et. nec.

ghici vt [At: BĂRAC, A. 33/9 / V: (Mol; Trs) gâci / Pzi: ghicesc / E: nct] 1 A descoperi intențiile cuiva. 2 (În superstiții) A prezice viitorul. 3 vt A dezlega o taină, o enigmă etc. 4 A dezlega o ghicitoare (2). 5 vr A se vedea nelămurit.

GÂCÍ vb. IV v. ghici.

GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege (prin iscusința minții). Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25. Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega, a-i afla răspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. 2. Fig. A intui, a simți, a întrezări. Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79. Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C.PETRESCU, A. 278. ◊ Refl. pas. Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60. 3. (În credința și practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Absol. Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104. – Imperativ: ghicește și ghíci. - Variantă: (Mold., Transilv.) gîcí (CREANGĂ, P. 150, ALECSANDRI, T. 944, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31) vb. IV.

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici; ghicire. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = pe nimerite, la întîmplare, la noroc. – Formă gramaticală: (în loc. adv.) ghicite.

A GHICÍ ~ésc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deducție. ~ gândurile cuiva. ~ pe cineva după glas. 2) (ghicitori, șarade, enigme) A pătrunde cu mintea, găsind explicația. 3) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a întrezări; a întrevedea. 2. intranz. (în superstiții) A prezice viitorul (trăgând cărțile, în bobi etc.). /cf. bulg. gadkam

GHICÍT n. v. A GHICI. * Pe ~e la nimereală; la voia întâmplării. /v. a ghici

ghicì v. 1. a prezice ce are să se întâmple, a descoperi ceeace-i ascuns; 2. a ajunge să cunoască, să pătrunză cugetul cuiva; 3. a găsi explicațiunea: a ghici o șaradă. [Și găci: origină necunoscută].

ghicésc (vest) și gîcésc (est) v. tr. (din *ghiocesc, d. ghioc, melcu pe care-l întrebuințează Țigancele la ghicit. – Imper. ghicește și fam. ghicĭ). Vest. Prezic, spun trecutu și viitoru. Presimt: a ghicit ce-l așteaptă. Dezleg, rezolv: a ghici o enigmă. V. cinel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: gaci
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gaci
  • gacii
genitiv-dativ singular
plural
  • gaci
  • gacilor
vocativ singular
plural
gace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: găci
găci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghici
  • ghicire
  • ghicit
  • ghicitu‑
  • ghicind
  • ghicindu‑
singular plural
  • ghicește
  • ghiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghicesc
(să)
  • ghicesc
  • ghiceam
  • ghicii
  • ghicisem
a II-a (tu)
  • ghicești
(să)
  • ghicești
  • ghiceai
  • ghiciși
  • ghiciseși
a III-a (el, ea)
  • ghicește
(să)
  • ghicească
  • ghicea
  • ghici
  • ghicise
plural I (noi)
  • ghicim
(să)
  • ghicim
  • ghiceam
  • ghicirăm
  • ghiciserăm
  • ghicisem
a II-a (voi)
  • ghiciți
(să)
  • ghiciți
  • ghiceați
  • ghicirăți
  • ghiciserăți
  • ghiciseți
a III-a (ei, ele)
  • ghicesc
(să)
  • ghicească
  • ghiceau
  • ghici
  • ghiciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâci
  • gâcire
  • gâcit
  • gâcitu‑
  • gâcind
  • gâcindu‑
singular plural
  • gâcește
  • gâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâcesc
(să)
  • gâcesc
  • gâceam
  • gâcii
  • gâcisem
a II-a (tu)
  • gâcești
(să)
  • gâcești
  • gâceai
  • gâciși
  • gâciseși
a III-a (el, ea)
  • gâcește
(să)
  • gâcească
  • gâcea
  • gâci
  • gâcise
plural I (noi)
  • gâcim
(să)
  • gâcim
  • gâceam
  • gâcirăm
  • gâciserăm
  • gâcisem
a II-a (voi)
  • gâciți
(să)
  • gâciți
  • gâceați
  • gâcirăți
  • gâciserăți
  • gâciseți
a III-a (ei, ele)
  • gâcesc
(să)
  • gâcească
  • gâceau
  • gâci
  • gâciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gaci gace

  • 1. Pantaloni largi din pânză albă, care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului.
    surse: DEX '09

etimologie:

ghici gâci

  • 1. A descoperi ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție).
    exemple
    • Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199.
      surse: DLRLC
    • Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25.
      surse: DLRLC
    • Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C.PETRESCU, A. 278.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A dezlega o ghicitoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225.
        surse: DLRLC
  • 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prezice 2 exemple
    exemple
    • A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.
      surse: DLRLC
    • absolut Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104.
      surse: DLRLC
  • comentariu Imperativ, persoana a 2-a singular și: ghici; negativ nu ghici.
    surse: DLRLC DOOM 2
  • comentariu Formă gramaticală (în locuțiune adverbială): ghicite.
    surse: DLRLC

etimologie: